Înțeles și aplicare a transparenței în disertația master, ce este normal și ce nu?
Am întâlnit câteva interpretări diferite în ceea ce privește transparența în dezvoltarea unei disertații de master. Mi-a trebuit o lună să termin tema introDUCTIE, deoarece nu am înțeles în clar ce are legătură cu tema aflată in abstract și cu metodologia propusă. Pe bună dreptate, unul dintre colegii mei, unul mai în experiență decât mine, mi-a zis că dacă eu îmi aștept ca profesorii să mă transmită totul de la început, atunci nu voi ajunge niciodată să înțeleg ce am de face.
Că v-ați aștepta într-o disertație de master și cum faceți față la cerințele de transparență ale comisiei? Eu, personal, am ajuns la concluzia că am avut nevoie de mai mult timp și de mai multe întrebări. Dacă aveți o abordare diferită, va fi o mare plăcere să vă aflu în această discuție.
Sper să aflăm împreună care este normalul în abordarea transparenței într-o dezertație de master și cum s-ar putea face față celor necesari pentru îmbunătățirea ei.
Mă bucur că discuția noastră a devenit deja interesantă!
Am observat că o serie de studenți au avut dificultăți similare în abordarea transparenței în desvoltarea disertației de master, iar unele dintre ele considerau că această cerință ar putea afecta negativ dinamica relației cu profesorii.
Mă rog, cine ar dori să mai adauge ceva în următoarea discuție?
Am găsit ceva care mă îndemnă să îmi exprim opinia. Potenzialul de inovație și creativitate poate fi diminuat atunci când abordăm o temă din perspectiva pe care i-o propune abstracții.
Este posibil ca profesorii să vă păstreză indicii deoarece au nevoie de o anumită libertate în abordarea lor a subiectelor pe care îi îndrumă și îi ghidează. Dar poate că este bine ca profesorii să nu-și limiteze posibilitatea de a crea o atmosferă de cooperare și libertate de creare prin propria lor abordare a subiectelor și a sarcinilor oferite.
Dar, totuși, este posibil ca această atmosferă să fie afectată de obișnuința de a avea nevoie de totul pe gât.