Eu sunt Carina și mă bucur că vă ceri păreri în legătură cu ideile mele. Sunt încântată să vă răspund.

Prima dumneavoastră întrebare îmi face un nor de neîncredere. Sîți curioasă de programele care ne ajută să identificăm sursele de inspirație pentru proiecte? Vă spun ceea ce am găsit. Există un program numit Turnitin ( https://www.turnitin.com), dar care poate fi folosit în mod gratuit de studenții universitari pe platforma de predare a universității la care învăț. Se numește Turnitin UG. Acesta verifică proiectele pentru plagiat. Este o platformă foarte puternică, dar se poate folosi și de profesori pentru controlul plagiatului în cadrul proiectelor lor de diplomă, dar, evident, în numărul și în limitele stabilite de universitate.

Apropo de ideile mele proaste pentru a scăpa de plagiat, am vorbit și despre folosirea unor programe special create pentru identificarea plagiatului.

Încă din adolescență, am aflat o tehnică de identificare a plagiatului, care constă în folosirea unor căutări automatizate. Am scris, de exemplu, pe Google „definirea proiectului de diplomă” și tot ceea ce găseam era de inspirație, pentru a scrie o definiție a meu. De asemenea, aș folosi și alte căutări. Am mai căutat o metodă prin care să scap de plagiat, dar care s-a dovedit o idee proastă. Am aflat de o tehnică care presupunea citirea cu voce tare a informațiilor. Am încercat această metodă înainte de o oră la care aveam să predea o vorbire. Iată ceea ce am încercat: m-am așezat și am citit textul de cinci ori. Deși eram o persoană cuminți, am uitat toate informațiile după o vorbire. Așa că a mai fost nevoie să folosesc și cea de-a două tehnică: am citit textul cu voce tare, câte una, două sau trei sau chiar o dată sau două ori mai multe, după un stil de citire specific. Acest lucru mă ajută să țin minte idei și informații. De aceea nu o să mai folosesc această metodă, din cauza ei fiind destul de lungă.

O altă idee care să înlocuiască ceea ce am explicat anterior și care s-a dovedit neutilă, a fost de a scrie toate ideile într-un bloc. Când eram foarte tânără, am făcut o lucrare de proiect, cu foile cu un spate mare. Era o carte cu două coli. Acest lucru m-a făcut să uit și de câte idei mai avusesem.

Aveți și alte metode, pe care le ați folosit, când scriați proiectul de o diplomă?

Și problema mea, care m-au dus să caut un sfaturi pe forumul acesta, a fost de a ține o minte puternică și de a ține minte ideile, fără a fi obligată să stau la calculator pentru ore la rând. O altă problemă, cu care a m-a confruntat la vremea respectivă a fost de a ține sub control ideile. Am încercat și această metodă, dar care n-a ajutat. Am scris totul pe o foaie de hârtie. Cât de multe idei vă place să vă păstrați în minte după ce scrieți totul, la hârtie? Ce metodă mai folosiți?

Ultima voastră întrebare a fost despre cele două capetele proiectului de diplomă. Ce ar fi, așadar, o introducere și concluzie?
O introducere (care, de regulă, constă într-un paragraf) este un text introductiv care să conțină un rezumat al unui proiect. Se va referi la temele din proiectul respectiv.

Această parte din proiectul de diplomă se referă la toate cele pe care le-ați scris despre tema în legătură cu proiectul respectiv.

O introducere are funcțiile următoare:
– a face lectura proiectului mai ușoară;
– a da șanse de a scăpa de proiectele care le-au făcut mai multi studenți;

O concluzie constă într-un text scurt prin care să prezentăm concluziile și rezultatele obținute din cadrul proiectului. Aceasta este o recapitulare a rezultatelor, care se încheie cu concluziile în legătură cu acestea.