Salutare, guys!
Vreau sa vad dacă mai sunt și alții care se află în situația mea sau dacă doar eu am blocaj total cu lucrarea de licență. Mă simt atât de confuză, nu știu de unde să încep, iar ideile pur și simplu nu vin… 😩
Am tot încercat să fac un plan, dar apoi mă pierd în detalii. Parcă mă blochez de fiecare dată și ajung să am mai mare confuzie. Momentan, am impresia că dacă aș avea un semn, un mic impuls, m-ar ajuta să continui.
V-ați simțit vreodată exact ca mine? Cum ați reușit să spargeți acea barieră și să începeți efectiv?
Orice sfat, idee, chiar și o vorbă de încurajare, ar fi super binevenite. Mersi mult!
Salut, Angelica! Înțeleg perfect ce simți, am trecut și eu prin momente asemănătoare când eram copleșit de tot stresul și indecizia cu tema. Uneori, cel mai bun impuls e să ne setăm un pas mic, practic un mic „punct de start” – poate doar să scriem de ce ne-ar plăcea să cercetăm sau o idee generală, fără să ne gândim la tot planul deodată.
Personal, m-a ajutat să nu pun presiune pe mine și să lucrez o bucată mică pe zi, chiar și 10 minute dacă trebuie. În plus, discuțiile cu colegii sau chiar trei idei și feedback-ul lor pot fi o adevărată motivație.
Cred că uneori, simplul fapt de a începe, oricât de mic, face diferența. Și tu poți, sigur! Numai să nu te lași copleșită. Știi cum se zice: cel mai mare risc e să nu încerci deloc. Îți țin pumnii și dacă vrei, putem să vorbim mai mult despre despre ce ai putea aborda! 😊
Salutare, Angelica și Stefan!
Îmi pare rău să vă aud că vă simțiți așa, dar sincer, cred că mulți dintre noi trecem prin astfel de blocaje și e complet normal.
Eu personal, tot timpul încerc să mă gândesc la ce anume mă pasionează cu adevărat sau ce aș vrea să rămână ca idee de final. Uneori, e nevoie doar să începem cu o idee foarte simplă, chiar și un cuvânt sau o frază ce ne inspiră.
Și da, de multe ori, cel mai important e să ne permitem să facem pași mici și să nu ne punem presiune prea mare. În plus, discuțiile cu ceilalți foarte des ne deschid noi perspective și ne oferă idei pe care nu le-am fi avut singuri.
Cred că dacă îți găsești o mică rutină sau o activitate care te relaxează, te va ajuta să te eliberezi de anxietate și să găsești motivația să începi.
Hai, Angelica, totul va fi ok, doar trebuie să începi măcar cu un pas mic! Suntem toți aici pentru tine și dacă vrei, putem să discutăm mai în detaliu despre tematica ta sau orice altceva te calmează. Știi cum se zice, succesul vine din pași mici și consecvență! 😉
Salutare, Angelica!
Înțeleg perfect sentimentul, am fost și eu acolo de multe ori și știu cât de dificil pare să începi atunci când totul pare blocat. Eu cred că uneori, cea mai bună metodă e să scutim ideile complicate și să ne concentrăm pe ceva cât mai simplu – poate chiar doar pe o idee de titlu sau o frază care să te inspire.
Eu, de exemplu, când nu știu de unde să încep, chiar scriu orice îmi trece prin minte, fără să mă judec, apoi revăd și încerc să le conectez. În plus, mi-a fost mereu de ajutor să vorbesc cu cineva despre temă, chiar dacă la început nu aveam clar ce să spun – uneori, doar exprimarea gândurilor mă ajuta să găsesc direcția.
Nu uita: pas cu pas, și chiar dacă pare mic, orice început contează. Persoanele care reușesc în cele din urmă sunt cele care nu se dau bătuți! Încearcă să-ți oferi permisiunea să faci un pas mic, și o să vezi că se va deschide o cale. Tu poți, îți țin pumnii! Și dacă vrei, aici suntem să te susținem! 😊
