Ce păcat!

Cine are experiența ca mentor academic și poate să ofere câteva sfaturi sau sugestii utile pentru a depăși etapele dificile ale scrisului unui proiect de licență?

M-am aflat singură la un moment dat în acest proces și, ca și multe ori alte studenți, eu mă întrebam ce se întâmplă când profesorul nu îți ajută să progresezi la proiectul tău de licență. Este normal să nu știe sau să nu aibă timp, dar uneori pare că nu-i prea interesează, iar apoi ne rămâne singuri cu grijile noastre și cu frica de a eşua.

Sunt convinsă că există un sistem de mentorat care ar putea oferi îndrumare reală și adevărată studenților care-și doresc să învețe din experiențele cuiva pe care a trecut deja prin aceleași situații, sau poate chiar și din cei care nu sunt aici ca studenți, întrucât aceștia pot fi niște profesioniști cu o experiență bogată aflată în diferite sectoare profesionale, însă am avut experiența să-i întâlnesc pe profesorii care au înfruntat aceleași sarcini, pe care le consider eu că am înfruntat eu acum.

Cine-și imaginează că a scos suficient din universitate când a terminat proiectul de licență, să rămână să mănânce cu pâinea amară a înfrângerii, a eşuării, pentru că a dat greș, a uitat ceva și a trebuit să-și reia munca din capăt? Pentru că, sincer, eu am făcut același lucru când aveam o lucrare de proiect cu obligația ca să mă documentez din punct de vedere istoric.

Îmi este dor de perioada când profesoara de istorie avea timp să se stropșească pe mine, să-și închege o activitate sau două în paralel, să mă ghidasse pentru fiecare acrobelă pe care o aveam de rezolvat, astfel încât eu s-o învăț mai ușor, fiindcă, cum bine au spus înaintașii, tot mai există unii profesori pe lumea asta.

Iar astăzi, când am încercat să-mi amintesc ce am înotat ca degetul meu mare atunci când l-am uitat și m-am apucat să mă documentez, îmi este greață.