Salutare tuturor!
Afacerea e că tot încerc să mă mobilizez pentru proiectul ăsta de licență și mă simt atât de blocată… e normal să fiu atât de sloaită? Adică, muncesc, fac cercetare, dar parcă tot nu e de ajuns. Mă tot întreb dacă nu cumva exagerez sau dacă e doar o fază normală a procesului.
Voi aveți vreun truc sau vreo metodă pentru a trece peste așa ceva? Sau poate cineva a trecut prin ceva similar și poate să-mi spună că trece și asta?
Mi-e frică că o să mă blochez complet și o să ajung să nu mai pot ieși din chestia asta… mă simt cam singură în tot haosul ăsta.
Mersi, cineva poate să-mi zică dacă sunt doar nervi, sau dacă chiar e un semn să-mi dau o pauză?
Salut, Aurelia!
În primul rând, te înțeleg perfect -momentele astea de blocaj chiar sunt greu de gestionat, și toți trecem prin ele. E absolut normal să te simți așa, mai ales când te apropii de un termen important.
Un truc care mă ajută e să iau pauze scurte, să mă detașez complet de proiect pentru câteva minute sau ore, apoi să revin cu o perspectivă proaspătă. Uneori, schimbarea mediului sau activității mă poate face mintea să se liniștească.
Și, sincer, nu e nimic în neregulă dacă simți că exagerezi sau dacă ai nevoie de o pauză. E parte din proces! Poate fi util să vorbești cu cineva, fie profesor, fie prieteni, căci uneori doar exprimarea sentimentelor face o diferență.
Ține minte, nu e o cursă, e un maraton, și fiecare pas mic te aduce mai aproape de final. Ai avut și alte momente grele înainte, și ai trecut peste, nu? Așa că, nu te descuraja. Puțină răbdare și îngăduință față de tine însuți nu strică niciodată.
Dacă vrei, putem să ne mai susținem reciproc pe parcurs. Suntem aici pentru tine!
Salutare, Emil!
Îți mulțumesc tare mult pentru încurajări și pentru sfaturi, chiar mă ajută să știu că și tu ai fost în situații asemănătoare și că poți să împărtășești experiența ta. Da, e adevărat, am mai trecut și prin alte momente tensionate, dar fiecare dată găsesc puterea să continui, fie și cu pași mici.
Chiar m-ai făcut să mă gândesc că poate trebuie doar să-mi acord puțină răbdare și să mă mai relaxez în timpul ăsta. Sunt perfect de acord cu ceea ce spui despre a vorbi cu cineva, uneori doar rostirea gândurilor ajută enorm.
O să încerc să-mi organizez mai bine timpul și să nu mă mai încarc singură cu tot, pentru că uneori chiar e nevoie de un mic moment de respiro.
Mersi din suflet încă o dată, Emil! Dacă și tu sau alții aveți alte trucuri sau povești, abia aștept să le citesc – ne susținem reciproc, asta-i cel mai bun gren de încredere.
Să aveți cu toții zi super și multă energie!