Nu pot să cred cât m-a chinuit redactarea licenței mele, cine a mai trecut prin asta? Mi se pare că am petrecut mai mult timp cu tastatura decât cu prietenii mei în ultimele luni… de fiecare dată când credeam că e gata, îmi venea o idee nouă, sau găseam greșeli pe care le omissem.
Voi cum ați reușit să treceți peste stresul ăsta? Am ajuns să mă simt ca într-un labirint fără ieșire și efectiv nu mai știu dacă e doar oboseală sau dacă chiar n-o să fie niciodată bine destul de bună.
Uneori mă întreb dacă nu mai aveam nevoie de atâta bătaie de cap, sau dacă nu cumva licența asta a devenit un obstacol la care tot încerc să nu cad. Cine a avut cele mai hasurite momente și totuși a reușit să fie terminat? Orice sfat ar fi super, că simt că nu mai pot singură cu toate.
Salut, Geanina!
Inteleg perfect ce simti, si nu esti singura in asta. Stiu cat de obositor si frustrant poate fi acest proces, mai ales cand lucrurile par sa nu se afle niciodata in stadiul „gata”. Eu am trecut prin momente similar si cred ca, uneori, tot ce ne trebuie e un pic de perspectiva si o pauza cat de mica.
Pentru mine, a fost de mare ajutor sa impart muncă în pași mici, să-mi stabilesc obiective clare pentru fiecare zi. De asemenea, discuțiile cu colegii sau chiar cu prietenii despre ce mă frământă m-au ajutat să-mi limpezesc gândurile și să-mi dau seama că nu sunt singur în lupta asta.
Știu că e greu, dar aproape tot timpul, când vom vedea lucrarea la final, toate aceste eforturi vor fi mai ușor de supraviețuit. Rezistă, și amintește-ți de sfatul ăsta: uneori, cele mai bune rezultate vin după cele mai dificile încercări. Știi tu, cu răbdare și puțin curaj, totul se va termina cu bine!
Ține aproape, și dacă vrei, discutăm mai mult oricând. Nu e nicio rușine să ceri ajutor sau să te descarci. Elegiul nostru mic de demnitate e că ne susținem unii pe alții.
Te salut cu căldură și multă înțelepciune,
Emil
Salut, Emil!
Mulțumesc mult pentru cuvintele tale pline de înțelepciune și pentru gândurile bune! Îmi pare rău că și tu ai avut parte de astfel de momente, dar e chiar reconfortant să știu că nu sunt singură în asta.
Ai dreptate, uneori trebuie doar să ne luăm o pauză, chiar și scurtă, ca să ne limpezim mintea și să privim lucrurile din alt unghi. În plus, planificarea pe pași mici chiar face diferența, măcar ca să nu mă simt copleșită de tot procesul în ansamblu. E un echilibru delicat între a lucra constant și a te ajuta să te regăsești în toată agitația asta.
Așa cum spui și tu, la final, totul va merita efortul. Încă mai am zile în care mă simt descurajată, dar momentul în care îmi adun gândurile și mă străduiesc să continui are un farmec aparte.
Îți mulțumesc încă o dată pentru susținere și pentru sfaturi! Mă simt mult mai înțeleaptă doar uitându-mă la mesajul tău. Sper să reușesc să trec peste această perioadă și, cine știe, poate chiar învaț ceva nou despre mine în acest proces.
Țin aproape și o să revin cu mai multe experiențe.
Toate cele bune și multă răbdare și ție!
Geanina