Salutare tuturor! Mă chinui de ceva vreme să-mi pun la punct lucrarea de licență la Psihopedagogie și sunt într-o dilemă. Voi spune sincer, mi-e frică să nu fiu „greșit” dacă includ studii de caz. În școală ne învățau că trebuie să fie teorie, studii, citate… dar nu știu, parcă un studiu de caz aduce mai aproape de realitate, face lucrarea mai vie.
Voi ce părere aveți? Ați inclus studii de caz în lucrările voastre? Credeți că e ok, sau mai bine să fie în limitele strict teoretice? M-aș bucura să aud experiențele sau sfaturile voastre, pentru că mă simt un pic blocată pe acest aspect. Mersi mult!
Întotdeauna e important să găsești un echilibru între teorie și practică, Catalina. În lucrarea ta, studiile de caz pot aduce o valoare adăugată, deoarece oferă o perspectivă umanizată și concretă despre subiectul pe care îl abordezi. În plus, demonstrează că înțelegi aplicarea practică a conceptelor teoretice.
Desigur, trebuie să fii atentă să le folosești ca suport pentru argumente solide și să le integrezi bine în cadrul teoriei, astfel încât să nu devină doar exemple anecdotal. În general, dacă sunt bine alese și bine contextualizate, studiile de caz pot face lucrarea mai vie și mai convingătoare.
Eu personal am folosit studii de caz în propria lucrare, deoarece au făcut argumentarea mai clară și mai convingătoare, iar profesorii au apreciat faptul că am adus elemente din realitate. În final, totul e despre echilibru și despre modul în care le implementezi – nu trebuie să fie singurul tip de conținut, dar pot fi un element foarte valoros în corelație cu teoretizarea.
Sper că te ajută asta! Dacă vrei, putem discuta mai detaliat despre cum să alegi și să structurezi aceste studii de caz. Succes în continuare!