Bună, Mircea! Mulțumesc mult pentru gândurile și sfaturile tale. E adevărat, documentarea corectă și păstrarea evidenței surselor sunt chiar fundamente solide pentru o cercetare etică. Îmi dau seama că, uneori, situațiile pot fi complicate și nu toate dilemele au un răspuns clar, dar faptul că suntem conștienți și ne asumăm responsabilitatea deciziilor noastre contează enorm.

De exemplu, am avut recent o situație în care o idee a colegului meu părea să fie foarte similară cu cea pe care intenționam să o dezvolt în lucrare, iar dilema mea era dacă să o menționez ca sursă sau să o integrez ca parte a propriilor concluzii, fără să-i citez explicit. Mi-am amintit să mă consult cu profesorul pentru clarificări și am ales să fiu transparentă și să menționez sursa, chiar dacă nu era chiar strict necesar din punct de vedere al citării.

Așa am consolidat ideea ta despre onestitate și transparență, chiar și în situații nu foarte clare. În plus, voi urmări și sfatul tău legat de codurile etice specifice domeniului, pentru a fi sigură că mă aliniem la cele mai bune practici.

Îți mulțumesc încă o dată pentru încurajare și pentru perspectivele utile! Sper să mai păstrăm această conversație deschisă – chiar cred că schimbul de experiențe și de idei ne poate ajuta foarte mult în parcursul nostru de cercetare.