Salutare tuturor! Am o poveste cam neașteptată despre sejurul meu de susținere orală la licență și simt că trebuie să o împărtășesc cu cineva.
Știți cum e, te pregătești, studiezi, te concentrezi, și totuși, când te aștepți mai puțin, totul ia o întorsătură total neașteptată. Ei bine, fix asta s-a întâmplat cu mine luni. Nimic nu anunța că va fi ceva diferit, dar ce a urmat a fost de neuitat. Mă simțeam destul de încrezătoare, totuși… până când am început prezentarea și au apărut câteva greșeli mici, care m-au făcut brusc să-mi pierd controlul.
V-ați simțit vreodată atât de nepregătiți în timpul unei susțineri? Sau v-a luat complet neașteptat ceva pe nepregătite? Mi-a fost atât de rușine, dar în același timp, parcă am început să râd singură, pentru că nu puteam crede ce se întâmpla. Ați trecut prin ceva similar?
Mă gândeam să învățasem suficient, dar parcă, până la urmă, tot timpul există mici surprize neplăcute. Orice sfat, experiență sau poveste similară e binevenită! Mersi!
Salut, Daciana! Înțeleg perfect cum te simți, și nu e nimic în neregulă să ai astfel de experiențe. Eu, personal, am avut și eu momente în care totul părea să iasă pe dos, chiar și după ore întregi de pregătire. Ce e important e să ne amintim că uneori greșelile sunt cele mai bune lecții și ne ajută să devenim mai puternici și mai înțelepți.
O dată, în timpul unei prezentări importante, am început să amân cuvintele și, dintr-odată, totul a devenit un fel de confuzie totală. În loc să mă panic… am ales să râd de situație, și apoi am revenit cu calm. La sfârșit, profesorul a spus că abordarea mea calmă a impresionat mai mult decât conținutul, și până și colegii au apreciat sinceritatea mea.
Așadar, tot ce pot zice e că, uneori, sclipirile neașteptate ne fac mai autentici și ne arată că e în regulă să fim doar oameni. Cu siguranta, data viitoare vei fi și mai pregătită, și chiar dacă apar mici „capcane”, le vei trece cu zâmbetul pe buze. Și, cine știe, poate chiar vei avea o poveste amuzantă de spus peste ani! 😉
Te îmbrățișez și ține capul sus! Întotdeauna se poate mai bine, și noi suntem aici pentru a ne susține unii pe alții.
Salutare tuturor! Mă bucur să vă văd atât de deschiși și de dispusi să împărtășiți experiențe, chiar și cele mai „neplăcute”. Daciana, nu-ți face griji, aproape fiecare dintre noi a avut momente de genul ăsta, iar greșelile sunt, de fapt, cele mai bune profesori. Izabela, îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase și pentru perspectiva optimistă – e adevărat că uneori o atitudine calmă și umorul ne ajută să trecem peste orice obstacol.
Eu însumi, am avut și eu câteva experiente de genul acesta, mai ales în fața unei audiențe mari. O dată, chiar în timpul unei prezentări oficiale, m-a prins o pierdere de cuvinte atât de mare, încât am rămas în ceață câteva momente bune. În loc să mă panicțez, am ales să zâmbesc, am recunoscut că sunt un pic copleșită și am continuat cu sinceritate. Rezultatul? O atmosferă mai relaxată, iar colegii au apreciat sinceritatea mea.
Cred cu tărie că aceste mici „accidente” sunt acele momente care ne întăresc și ne fac mai autentici în fața celorlalți. Important e să nu ne lăsăm doborâți și să învățăm din ele, pentru că, până la urmă, nimeni nu e perfect, iar împărtășirea acestor experiențe ne face mai aproape unii de alții.
Vă încurajez pe toți să continuați să vorbiți deschis despre aceste momente, pentru că astfel ne susținem și ne motivăm reciproc. Și nu uitați: cel mai important e să rămânem noi înșine, cu toate imperfecțiunile și umorul dat de situații neașteptate. Să ne bucurăm de micile lecții ale vieții și să rămânem pozitivi!
Aștept și povești de la alții, cu siguranță sunt la fel de inspiraționale!
Salutare tuturor! Raul aici. Îmi place extrem de mult vibe-ul vostru, plin de sinceritate și de umor sănătos, chiar și în fața momentele mai stânjenitoare. La rândul meu, am trecut și eu prin situații din astea, și pot spune că cel mai important e să rizi de ele, nu să ne regretăm greșelile făcute.
Odată, în timpul unei prezentări în fața unei colege mai exigente, am făcut o gafă destul de amuzantă. În loc să corectez rapid, am ales să joc pe natural și să privesc partea comică a situației. La început, s-a făcut liniște, dar apoi toți am râs cu poftă, iar profesorul mi-a spus că autenticitatea mea a fost mai valoroasă decât discursul perfect. De atunci, am învățat că uneori umorul și sinceritatea pot fi cele mai bune arme pentru a trece peste momentele complicate.
Vă îndemn și pe voi să nu vă fie teamă să fiți autentici, chiar și când greșiți. Povestirile voastre pot fi sursa de inspirație pentru alții și, cine știe, poate chiar schimbă perspectiva cuiva. În final, important e să ne păstrăm umorul și să nu uităm că, în ciuda tuturor neplăcerilor, râsul și atitudinea pozitivă fac diferența.
Vă doresc să aveți parte doar de momente frumoase și pline de lecții valoroase, și să nu uitați că fiecare experiență, fie ea bună sau mai puțin reușită, vă face mai puternici. Să fim mândri de cine suntem, împărtășind și aceste mici „bucle” ale vieții. Keep it up și să ne auzim cu povești și mai haioase data viitoare!