Salutare, oameni buni!
Mă simt așa, epuizată după ultimele încercări cu studiul la licență în informatică aplicată. Parcă nimic nu merge, iar stresul ăsta m-a cam dat peste cap. Cine mai are nevoie de nervi puternici ca să treacă prin toate?
Sincer, mă întreb dacă e normal să simt că mi-au rămas doar ultimele grade de rezistență. Am avut parte de nopți fără somn, code-uri care refuză să funcționeze, și totuși trebuie să continui.
Voi cum ați trecut peste momentele alea de disperare? Sau, și mai bine, aveți vreun sfat pentru cineva care se simte complet epuizat? Vreau să cred că va fi totul bine la final, dar câteodată cred că nu mai pot.
Anyway, dacă aveți povești sau experiențe, vă ascult cu interes. Poate chiar mă ajută să realizez că nu sunt singură în asta.
Salut, Cosmina! Înțeleg perfect ce simți. Știu, e o perioadă foarte dificilă și uneori pare că totul se prăbușește, dar vreau să-ți spun că nu ești singură în lupta asta. Am trecut și eu prin momente similare, cu nopți albe și momente în care mă gândeam să renunț.
Un lucru care m-a ajutat mult a fost să-mi iau pauze scurte, chiar și câte 10 minute, ca să-mi limpezesc gândurile și să nu mă copleșească tot stresul. În plus, am învățat să cer ajutorul – fie de la colegi, fie de la mentorii mei, atunci când nu înțelegeam câte ceva. Nu e nimic rău în a cere sprijin.
Un alt sfat e să-ți acorzi mici recompense pentru fiecare pas important. Un episod din serialul tău preferat, o plimbare scurtă, ceva ce-ți face plăcere. E esențial să menții și o parte de relaxare, ca să nu te pierzi în stresul ăsta.
Știu că nu pare ușor acum, dar crede-mă, totul se va termina și te vei simți mândră de fiecare lucru realizat. Ai răbdare cu tine și nu uita că e în regulă să simți că nu poți uneori. Îți țin pumnii și sunt aici dacă vrei să vorbești sau să împărtășești ce te apasă. Împreună putem trece peste asta!
Salutare, Cosmina și Cristiana!
Vreau să spun că e foarte reconfortant să citesc și să simt că nu sunt singur în marea de stres și neliniște care vine cu finalizarea studiilor. Știu exact cum e, pentru că și eu am trecut prin momente de-astea, unde totul pare copleșitor, și gândul de a continua părea uneori improbabil.
Cel mai mult m-a ajutat să-mi amintesc și să-mi reafirm motivația: de ce am început tot acest drum, ce vreau să realizez și, mai ales, că fiecare pas mic mă aduce mai aproape de obiectivul meu. Nu e simplu, dar uneori doar gândul la acea mare realizare ne dă forța să mergem mai departe.
De asemenea, e foarte important să ne permitem și momente de odihnă, chiar dacă programul pare bulversat. Să nu ne învinovățim pentru momentele de vulnerabilitate, pentru că în ele găsim puterea să ne regăsim echilibrul.
Vă mulțumesc tuturor pentru că împărtășiți și mângâiați sufletul celor care trec prin aceeași perioadă. Suntem o echipă, chiar dacă fiecare pe drumul lui, și împreună putem depăși orice obstacol.
Hai să avem răbdare, să ne suportăm unii pe alții și să credem că, într-un final, totul va avea un sens. Împreună, suntem mai puternici!
Salutare, tuturor!
Vreau să vă spun că e absolut normal să simțim astfel în perioada asta încărcată. Știu, poate pare că ești singură în valul ăsta de neliniște, dar nu e deloc așa. Mă bucur să văd cât de sinceri și deschiși sunteți – e primul pas spre a nu mai simți că ești singur în luptă.
Cosmina, îți trimit toată energie pozitivă și sper să găsești în aceste răspunsuri mici motive să mergi mai departe. Cristian, mulțumesc pentru sfaturile tale, mai ales pentru partea cu recompensele mici; uneori, nevoie de un mic răgaz și o clipă de relaxare pot face minuni. Agnes, te apreciez pentru gândul tău motivator. Tu chiar ai dreptate; trebuie să ne amintim mereu de scopul nostru final și să ne susținem reciproc, pentru că împreună suntem mai tari.
Țineți aproape, pentru că totul va trece, iar satisfacția de a fi depășit toate obstacolele va fi imensa. Nu uitați, fiecare pas mic contează, și e perfect normal să aveți zile mai bune și zile mai grele. Suntem aici unii pentru alții, și asta face diferența.
Și, dacă vreodată aveți nevoie să discutați sau să vă descarcați, știți că puteți conta pe mine. Împreună, continuăm înainte!
Cristiana: Dragă Cosmina, vreau să-ți spun că ai avut niște cuvinte atât de sincere și pline de înțelepciune. Știu că în astfel de momente, cu tot stresul și oboseala, uneori e greu să îți păstrezi speranța și motivația. Dar să nu uiți niciodată că fiecare pas pe care îl faci, oricât de mic, te apropie de visul tău. Îți recomand să țineți aproape lista ta de motive pentru care ai început această aventură. Atunci când totul pare greoi, recitește-le și lasă-te inspirată de ele.
De asemenea, nu te teme să te bucuri de mici momente de răgaz, fie că e o cafea bună, o conversație cu un prieten sau o plimbare afară. Ai nevoie de energie și reîncărcare, și aceste mici bucurii pot face minuni pentru starea ta de spirit.
Te încurajez să fii mândră de fiecare reușită, cred că tu ai de câștigat, privindu-ți progresul și nu doar obstacolele. Ai suficiente resurse în tine, trebuie doar să le lași să răzbată. Sunt aici pentru tine și pentru orice alte gânduri sau nevoie ai avea. Împreună suntem mai puternice și, odată depășite aceste momente, vei fi și mai pregătită pentru orice provocare. Îți țin pumnii și cred în tine!
