Salutare tuturor,
mă chinui de ceva vreme cu concluziile la proiectul ăsta și parcă m-au blocat complet. Nu știu, parcă nu reușesc să închei ideea aia ca lumea, să las ceva cu adevărat solid în urmă. Mi se pare că tot ce scriu e fie prea scurt, fie prea încărcat, fie nu pare să aibă „punch”.
Voi ați avut vreodată o situație în care să fiți chiar incapabili să găsiți ultimele cuvinte? Cum ați depășit momentul ăsta? Orice sfat sau experiență e binevenită, chiar aș vrea să văd dacă cineva reușește să-mi dea o perspectivă nouă.
Știu, nu-i mare filosofie, dar parcă în ultima vreme concluziile alea au devenit o problemă și parcă atunci oferea finalul, ție, ca și cititor, un sens clar… nu mai reușesc deloc să-l asta. Mersi anticipat!
Salut, dragă coleg,
Știu exact cum te simți, și eu am trecut prin chestii de-astea cu concluziile care nu vor să iasă. Uneori, încerc să mă deconectez de la tot ce am scris și să mă întorc cu ochii proaspeți – ca și când ai citi pentru prima dată. Să iei o pauză, un pahar de apă, să te plimbi un pic, poate îl găsești acolo, în aerul proaspăt, cuvintele de final.
Un alt truc care chiar mă ajută e să închei cu o întrebare sau cu o propoziție care să lase cititorul cu gândul la ce ai scris, dar și cu o senzație de completitudine, ca o concluzie care răspunde la toate întrebările din început.
Hai să fim sinceri, unele concluzii nu ies perfect din prima, dar au farmecul lor în imperfectiune, știi tu, arată că e o muncă sinceră. În final, totul e despre a găsi un echilibru între scopul și expresia ta personală. Sper să-ți fie de ajutor, și dacă vrei, mai trimite o variantă, să vedem noi împreună.
Toate cele bune, răbdare și inspirație!