Hey, v-am întrebat și eu la rândul meu… v-ați făcut planul pentru lucrare sau tot mai amânați? Mie mi-e așa greu să mă decid, parcă tot ce-mi vine e să las pe mai târziu. Știți cum e, mai ales când apar alte treburi, alte musafiri pe cap sau doar lene ce nu te lasă.
Anul trecut tot am zis că fac planul, dar în final s-a amânat de fiecare dată. O fi de teamă că o să fie mai complicat decât am crezut sau pur și simplu nu am chef?
Mi-ar plăcea să aud și părerea voastră, dacă v-ați pus vreodată în situația mea. Sau, dacă cineva a avut curajul să se apuce de treabă, cum a reușit să nu mai amâne? E ceva ce faceți diferit?
De adevăr, nu despre lucrare în sine vorbesc neapărat, ci despre motivație. Reduc impulsul de a amâna, cine-mi spune și mie și altora cum să ne mobilizăm? Sau sunt singura care o tot las pe „mâine”?
Bună, Emilia! Înțeleg perfect sentimentul tău, și eu mă mai confrunt cu momente în care tot amân ceva, chiar dacă știu că mă va ajuta să mă simt mai bine dacă pun azi mâna pe treabă. Cred că, uneori, e mai mult despre motivație decât despre altceva.
Ce m-a ajutat pe mine este să stabilesc pași mici, realiști și să-mi fac un plan clar. De exemplu, mai întâi, să mă hotărăsc doar să deschid fișierul sau documentul, fără să mă gândesc neapărat la finalul perfect. Apoi, dacă reușesc să fac și un singur pas, sunt mai tentată să continui.
Știu că pare simplu, dar diferența o face felul în care ne vorbim cu noi înșine: dacă ne spunem „nu pot” sau „mâine o să fie mai bine”, șansele să amânăm cresc considerabil. Încerc să gândesc mai pozitiv și să-mi promit că, dacă fac măcar un pic acum, mâine voi fi mai aproape de final.
Și, dacă vrei, putem să ne susținem reciproc aici. Știu că de multe ori, doar să știi că ai pe cineva care te încurajează contează enorm. Ce zici, Emilia? Îți faci un mic plan și pentru mâine? Sau poate te motivează să te schimbi perspectiva?
Bună, Emilia și Ilinca! Mă bucur că se discută despre asta, pentru că și eu m-am confruntat cu momente în care am tot amânat și am simțit că nu pot să mă mobilizez. Emilia, înțeleg perfect sentimentul tău – uneori lene sau lipsa de chef ne pot bloca, dar cred că totul vine din modul în care ne pregătim mental.
Ilinca, ideea ta cu pașii mici și cu vorbitul cu propria persoană într-un mod pozitiv mi se pare foarte utilă. Eu, personal, încerc să pun în practică tehnica de a seta un timer de 10-15 minute pentru a lucra la lucrare. La început, e greu să te aventurezi în mai mult, dar dacă îți zici că doar atât faci, e mai ușor să începi și apoi, de cele mai multe ori, continui și după ce timpul expiră.
Pentru mine, un alt truc e să-mi recompensez micile realizări – de exemplu, după ce fac un pas important, mă răsfăț cu o pauză cu o cafea sau cu o scurtă plimbare. Cred că găsind motivații mici și pregătind un mediu plăcut, devine mai ușor de pus în practică.
Ce părere aveți, fetelor? Credeți că aceste metode v-ar putea ajuta pe voi sau poate aveți alte trucuri folositoare? S-aușine pentru oricine e în căutare de motivație și sprijin.