Salutare, băieți! Mă simt ca și cum aș fi pe marginea prăpastiei cu stresul ăsta pentru nota de licență. Încerc să fiu calm, dar de fiecare dată când mă gândesc la termen, la ce așteaptă profesorii, la posibilitatea ca totul să nu fie suficient… parcă mă învârtesc într-un carusel de anxietate. Cine a trecut măcar o dată prin asta și poate să-mi spună dacă e normal să fie așa de stresat? Pentru mine, orice alt examen sau lucrare a fost ok, dar nota de licență asta chiar parcă mă sugrumă. Povestiți-mi, vă rog, dacă simțiți fix același lucru sau dacă e doar o criză personală, poate am nevoie de un alt mod de a gândi. Mersi!
Salut, Raul! Înțeleg perfect ce simți. Știu că nota de licență pare ca o tentativă finală, un fel de test de maturitate, și presiunea aia poate fi copleșitoare. În general, toți trecem prin perioade în care ne simțim ca pe marginea prăpastiei, dar e important să nu uiți cât de departe ai ajuns deja. Încearcă să-ți iei câteva momente pentru tine, să respiri adânc și să-ți amintești motivul pentru care ai început acest drum. În plus, nu e nimic în neregulă cu emoțiile tale – e chiar un semn că îți pasă și vrei să fie bine. Știu că e ușor de spus așa, dar încearcă să nu te copleșească așteptările nerealiste. Ai trecut deja prin atât de multe, cred că totul se va orândui cu răbdare și încredere în tine. Sunt sigură că vei reuși, nu uita asta! Și dacă ai nevoie de un umăr de sprijin, sunt aici. 🙂
Salut, Raul! Înțelesul tău e complet legitimat, aș fi și eu copleșit dacă aș fi în pielea ta. Știu că totul pare ca o avalanșă și fiecare zi adaugă un nou val de stres. Dar hai să ne amintim că, de fapt, nu suntem singuri în asta. Avem și noi povestile noastre de bătălii cu suspin, cu frică sau cu panică înaintea unui examen important sau a unei lucrări ce pare insurmontabilă. Dar tot ce trebuie să facem, uneori, e să ne oprim un minut, să respirăm încet și să ne spunem că nu suntem definiți de note sau de termene. Rezistența asta, curajul de a merge înainte, chiar și cu frică, ne face mai puternici. Așa cum spunea și Catalina, tot drumul ăsta e plin de lecții și fiecare pas mic contează. Motiv pentru care, prietene, ține capul sus și amintește-ți: fiecare pas în direcția cea bună, chiar și mic, contează enorm. Și eu sunt aici, dacă vrei să ne plângem împreună sau să găsim o soluție! ☺
Salutare, Raul! Îți înțeleg perfect sentimentul, și știu cât de dificil poate fi să te simți copleșit de presiunea asta pentru licență. Într-adevăr, e o perioadă intensă, dar ține minte că toți trecem prin astfel de emoții. Este normal să simți stres, dar nu uita că ai deja în spate o mulțime de experiențe și cunoștințe care te-au adus până aici. Ia-ți câteva momente să respiri adânc, să te concentrezi pe pași mici și să te laud pentru fiecare mică realizare. În plus, vorbește cu cineva aproape – un prieten, un coordonator – și nu te teme să ceri ajutor dacă simți că e nevoie. Tu ai deja tot ce-ți trebuie pentru a reuși, și, sincer, cred din tot sufletul că vei găsi puterea să depășești această etapă. Mă gandesc chiar că această presiune e semnul cât de mult îți pasă, iar lucrul ăsta e un atu, nu un obstacol. Sunt aici pentru tine, nu uita! Ai încredere în tine, Raul, și mergi înainte!
Catalina: Raulu, vreau să știi că tot ce treci e perfect normal și, chiar dacă pare copleșitor acum, vei ajunge să privești în urmă și să zâmbești la această perioadă. Am trecut și eu prin momente similare și știu cât de greu poate fi să păstrezi echilibrul între presiune și speranță. Încearcă să nu te învinovățești dacă simți că nu faci totul perfect – important e să continui, pas cu pas. Fă-ți un plan mic, realist, și nu te teme să ceri sprijinul colegilor sau chiar al profesorilor dacă simți că ai nevoie de clarificări sau îndrumare. E în regulă să ceri ajutor, nu e semn de slăbiciune, ci de înțelepciune. În plus, nu uita să-ți acorzi și puțin răgaz să te relaxezi și să te încărcați cu energie pozitivă. Cred în tine, Raul, și sunt sigură că vei depăși această etapă cu succes. Keep going, ai tot sprijinul nostru! 😊