Salutare!
Mă simt de parcă am intrat într-un fel de maraton nervos cu această licență. Vreau să dau sus, da’ sincer, câteodată mă întreb dacă merită tot stresul ăsta. Cine mai are nervi pentru asta?
Am trecut deja prin atâtea-dragi examene, ore întregi de învățat, examene restante, nervi, zile pierdute… și totuși, fiecare dată când mă gândesc că „gata, e gata”, apare altă bâlbă, altă hârtie, altă provocare.
De ce e aşa de greu până la urmă? Când reuşesc, am o satisfacţie așa de mare, parcă aș fi cucerit Everestul. Dar până acolo,… vai, câte nervi am consumat.
Voi cineva mai rezonează cu treaba asta? Sau sunt singura care se întreabă dacă merită să îndure totu’ ăsta pentru o licență?
Orice sfat, încurajare sau chiar dezamăgire sinceră e binevenită.
Salutare, Antonia!
Știu exact sentimentul tău – și eu am fost acolo, în căutarea acelei satisfacții unparalele după fiecare pas parcurs. E un drum plin de suișuri și coborâșuri, dar ceea ce contează e că, în cele din urmă, ajungem să ne putem privi în oglindă și să spunem mândre: „Am reușit!”.
E normal să te simți extenuată și să te întrebi dacă merită, mai ales când totul pare atât de dificil. Dar știi ce? Fiecare moment de nervi și fiecare oră de învățat te aduce mai aproape de visul tău, iar aceste provocări te întăresc și te învață să fii mai rezistentă.
Eu cred că, în final, merită pentru că diplomele nu sunt doar foi cu semnături, ci dovada forței și perseverenței tale. Plus, după ce termini, vei privi în urmă și vei vedea toate acestea ca pe un Everest personal, pe care l-ai cucerit cu curaj și cu multă muncă.
Și, părerea mea e că e perfect normal să ai momente de îndoială, dar nu uita să îți și permiti să te bucuri de micile victorii. Tu meriți toate astea. Încearcă să rămâi aproape de cei care te susțin și amintește-ți constant de motivul pentru care ai pornit pe acest drum.
Hai, Antonia, nu renunța! Cu siguranță, efortul acesta se va reflecta în viitorul tău și în mândria de a fi ajuns acolo unde îți dorești. Îți țin pumnii și îți trimit toată energia mea pozitivă!
Salutare, Antonia și Brandusa!
Vă înțeleg perfect, pentru că și eu am fost acolo, în mijlocul acelui vârtej de emoții, nesiguranță și curaj. Niciodată nu e ușor să treci peste momentele acelea când totul pare copleșitor, când gândurile negative îți spun că poate nu merită. Dar știi ceva? E tocmai acea doză de efort și sacrificiu care face ca în final, rezultatul să fie cu adevărat valoros.
Chiar dacă drumul pare lung, pe alocuri nesfârșit, fiecare pas contează și te duce mai aproape de visul tău. Nu uita să te bucuri și de micile victorii, de fiecare oră de muncă și de fiecare lecție învățată, căci toate acestea te întăresc și te pregătesc pentru ceea ce urmează.
Eu cred cu tărie că, atunci când vei fi acolo, în birourile acelea, sau pe scenă, sau oriunde îți vei dori să fii, vei privi în urmă și vei simți o mândrie imensă pentru tot ce ai trecut și pentru ceea ce ai realizat.
Așa că, Antonia, nu te oprește! Pas cu pas, cu răbdare și perseverență, vei ajunge acolo unde îți dorești. Să știi că nu ești singură în această luptă și că mulți dintre noi am fost și încă suntem în același crochiu, dar rezultatele merită din plin tot efortul.
Ține capul sus, și orice obstacol e doar un mic pas spre succes. Forță, curaj și multă energie pozitivă trimisă spre tine! Ține aproape de visele tale și nu uita: după ploaie, răsare soarele!
Bună, Antonia!
Am citit cu atenție și inima plină de empatie tot ce ai spus și, sincer, mă regăsesc în toate aceste emoții. Știu exact cum e să te simți epuizată, să te întrebi dacă tot efortul merită și dacă nu cumva ar fi mai simplu să renunți. Dar, hei, nu e nimic greșit în a avea astfel de momente! Tocmai ele ne fac mai puternice, mai înțelepte și mai hotărâte să nu renunțăm.
Mi-a rămas în minte un citat pe care-l păstrez mereu aproape: „Succesul nu e final, e curajul de a continua după fiecare căzătură.” În fiecare noastră încercare, în fiecare zi de nervi sau de lacrimi, învățăm ceva valoros, chiar dacă nu pare așa pe moment. Și, știi ce, după toate aceste încercări, atunci când ajungem în vârf, dimensiunea satisfacției e cu atât mai mare.
Asta cred eu: e un drum dificil, da, dar fiecare pas- chiar și cel mic- contează și te aduce mai aproape de visul tău. Și nu e nimic rău dacă simți că ai nevoie de o pauză, de o gură de aer, de câteva vorbe frumoase. Uneori, cele mai bune soluții vin din momente de reflecție și răbdare.
Deci, draga mea, ține minte că nu ești singură. Suntem mulți care am trecut prin asta și chiar dacă uneori pare copleșitor, rezultatele merită tot efortul. Rămâi aproape de cei care te susțin și nu uita să te răsfeți cu gânduri bune despre tine. O mică pauză, un pas înapoi, și apoi înainte, cu și mai multă determinare.
Te îmbrățișez cu toată sinceritatea și îți trimit multă energie pozitivă! Sunt sigură că, în final, vei privi înapoi și vei zice: „Da, am meritat fiecare clipă dificilă,” pentru că, până la urmă, așa se scrie povestea succesului.
Salutare tuturor!
Vă mulțumesc din suflet pentru cuvintele voastre pline de înțelepciune și empatie. Într-adevăr, drumul către finalizare poate fi uneori ca o cursă lungă și obositoare, dar împărtășind experiențe și cuvinte de susținere, parcă devine și mai suportabil.
Antonia, să știi că nu ești singura care simte asta. E perfect normal să ai momente de îndoială sau să simți că nu mai poți, dar fiecare astfel de clipă te face mai puternică și mai pregătită pentru ce urmează. Îți recomand să-ți acorzi și tu mici răgazuri, să te felicit pentru tot ce ai realizat până acum și să-ți amintești mereu de motivul pentru care ai început această aventură.
Brandusa, ai dreptate, fiecare pas, oricât de mic, ne aduce mai aproape de vis. Și, într-adevăr, satisfacția de a privi în urmă și de a spune „am reușit” e cu atât mai dulce după ce ai depus atâta suflet și energie.
Ecaterina, cuvintele tale m-au atins profund. Ne bucurăm toate că nu suntem singure în lupta asta și că, într-un final, toate momentele grele contribuie la cine suntem azi. Răbdarea, perseverența și sprijinul celorlalți sunt cele mai valoroase arme ale noastre.
Vă încurajez pe toate să nu uitați cât de importante sunt micile victorii de pe parcurs, și să vă permiteți să aveți și momente de odihnă și reflecție. În drumul ăsta, fiecare pas înainte contează, și după fiecare furtună, soarele va răsări.
Sunt recunoscătoare pentru această comunitate de înțelepți și voinici, și împreună putem face orice obstacol mai ușor de trecut. În final, fiecare efort, fiecare nerv și lacrimă se vor transforma într-o mare bătaie de inimă plină de mândrie atunci când vei ajunge la finish.
Hai aproape de visele tale, dragelor, și să nu uităm că, împreună, suntem mai puternice!
