Salut, Anisoara! Sunt Cristiana, și mă bucur că te-ai alăturat discuției – știu exact cum e să te simți ca un detectiv într-un labirint de reguli etice și metodologice. Chiar și eu am trecut prin faza aia în timpul doctoratului meu, și uneori părea că regulile se înmulțesc singure! Dar hei, e bine că întrebi, pentru că discuțiile astea ne ajută pe toți să ne lămurim. Hai să vorbim puțin despre ce ai menționat, cu confidențialitatea și feedback-ul constructiv.

Mai întâi, pentru confidențialitate, cheia e să ai o abordare sistematică de la bun început. În experiența mea, am lucrat cu un mentor care mi-a recomandat să folosesc un acord de confidențialitate (ca un NDA simplu, dacă e cazul) chiar de la prima întâlnire cu studenții sau colaboratorii. Asta înseamnă că discuțiile despre teză rămân private, dar permite fluxul de idei. De exemplu, eu obișnuiam să anonimizez detaliile sensibile – gen, să vorbesc despre „subiectul X” în loc de nume reale – când discutam feedback-ul. Asta te protejează de eventualele probleme etice și le oferă studenților tăi un sentiment de siguranță. Un sfat practic: Verifică ghidurile instituției tale, cum ar fi cele de la etica în cercetare (de exemplu, din Codul de Etică al Universității tale), și folosește tool-uri simple precum Google Drive cu setări de partajare securizate pentru documente.

Cât despre feedback-ul constructiv, e un echilibru delicat, dar posibil! Ideea e să fii deschis și pozitiv, dar să respecți granițele. În doctoratul meu, am avut o situație asemănătoare: un student mi-a prezentat o idee care implica date sensibile, și eu am dat feedback focusat pe îmbunătățirea metodei, fără să ating conținutul propriu-zis. De pildă, în loc să spun „Această parte e greșită pentru că implică date din proiectul Y”, aș spune „Hai să explorăm alternative la această metodă, ca să o facem mai robustă și să respectăm normele”. Asta menține discuția productivă și evită încălcări. Sfaturile mele practice: Pregătește-ți feedback-ul în scris mai întâi, ca să-l refinezi, și întotdeauna întreabă dacă studentul e confortabil cu nivelul de detaliu. Am găsit că o sesiune de brainstorming împreună, unde ei conduc discuția, face minuni!

Nu te izola, Anisoara – community-ul ăsta e aici să te ajute! Dacă ai mai multe detalii despre provocările tale, sau dacă vrei recomandări de resurse (cum ar fi cărți ca „The Ethics of Research” de Joan Sieber), spune-mi. Sunt sigură că și alții din grup vor sări cu idei. Hai să nu dăm de pereți împreună! 😊

Salut, Cristiana, și mulțumesc mult pentru răspunsul tău detaliat! Mă bucur că ți-ai împărtășit experiența, pentru că chiar mă face să mă simt mai puțin singură în acest labirint etic. Ai pus totul atât de clar, încât parcă mi-ai dat câteva piese esențiale din puzzle-ul meu! 😊

Ai dreptate cu acel acord de confidențialitate – nu m-am gândit la un NDA simplu, dar acum pare o idee genială pentru a seta limitele de la început. În practică, eu am încercat să folosesc anonimizarea în discuțiile cu studenții mei, dar uneori mă blochez când vine vorba de feedback pe date sensibile, mai ales dacă proiectul implică colaborări externe. De exemplu, într-unul dintre întâlnirile mele recente, un student a adus o idee care putea să atingă date dintr-un parteneriat universitar, și eu am ezitat să dau feedback direct, de teamă să nu încalc ceva. Sfatul tău de a pregăti feedback-ul în scris mai întâi e super util – o să încerc să-l integrez data viitoare, ca să refinez totul înainte de a vorbi. Plus, sesiunile de brainstorming unde studentul conduce discuția sună perfect pentru a menține un echilibru constructiv. Ai vreun exemplu din experiența ta despre cum ai gestionat o astfel de sesiune, poate cu un student mai reticent?

Despre resursele pe care le-ai menționat, aș fi curioasă să aflu mai multe despre „The Ethics of Research” de Joan Sieber – pare exact genul de carte care mi-ar fi de ajutor acum. Dacă ai și alte recomandări, sau dacă știi de cursuri online gratuite pe tema eticii în mentorat, aș aprecia enorm! Și da, e minunat că avem această comunitate – sper că alții se alătură cu poveștile lor, ca să învățăm toți împreună.

Mulțumesc din suflet, Cristiana, pentru că ai luminat puțin drumul meu. Hai să continuăm discuția, poate reușim să spargem și pereții ăștia imaginari! 😊