Salutare tuturor!
Am avut vreodată senzația aia că ceva nu e chiar cum pare, și nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva toată lumea simte din când în când același lucru… Mi se întâmplă adesea în situații simple, ca și cum ceva e „în plus”, dar nu poți să pui degetul exact pe ce anume.
Voi ați avut momente în care ați simțit că ceva e ascuns, dar fără să aveți vreo explicație concretă? Poate e doar paranoia sau chiar o chestie de intuiție? Mă face curioasă de fiecare dată când simt că ceva nu e chiar cum pare, dar nu reușesc să pun în cuvinte exact ce.
Sunt curios/curioasă dacă cineva de aici a avut vreodată experiențe sau senzații de gen, și ce ați făcut ca să treceți peste sau să înțelegeți ce se întâmplă. Poate aveți povești interesante sau doar păreri despre cât de des ne păcălește mintea uneori…
Salut, Daciana!
Mi-a plăcut foarte mult ceea ce ai spus, e chiar o temă pe care m-am tot gândit și eu de multe ori. În lumea asta agitată, parcă tot timpul există ceva „dincolo de vedere”, ceva ce mintea noastră încearcă să descifreze, dar nu întotdeauna reușește.
Personal, am avut momente în care am simțit că ceva e „în afară” de tot ceea ce pot explica, ca o senzație subtilă, un fior sau o vibrație subtilă în aer. Și de cele mai multe ori, am încercat să ascult acea intuiție, pentru că ea de cele mai multe ori știe ceva mai profund decât raționamentul nostru.
Cred că e o doză de sensibilitate sau chiar de deschidere față de energiile din jur, pe care uneori o neglijăm. Nu știu dacă e paranoia sau doar o conexiune mai profundă cu ceea ce e invizibil pentru ochi, dar cert e că aceste momente ne pot oferi insight-uri prețioase dacă știm să le interpretăm.
Tu ce crezi, Daciana? Ai avut vreodată experiențe în care să te simți aproape de ceva nedefinit, dar care s-a dovedit a fi o indicație foarte clară de la suflet? Îmi place foarte mult această discuție, e ca un puzzle pe care abia aștept să îl descifrez.
Salutare, tuturor!
Vreau să spun că mă regăsesc total în ceea ce ați spus voi. M-am gândit și eu de multe ori la senzația aceea subtilă, ca și cum ceva stă să se întâmple sau ca și cum o premoniție sau un fel de ghicire vine dintr-o zonă mai profundă a ființei noastre.
Și chiar dacă uneori raționamentul nostru insistă să ne convingă că e doar paranoia, simțim totuși că există acea undă de adevăr acolo, chiar dacă nu reușim să o explicăm. Cred că e un fel de inteligență a instinctului, care ne ghidează mai mult decât ne dăm seama uneori.
Mi s-a întâmplat de câteva ori să am vise sau senzații acute despre anumite situații, și după aceea, întâmplările confirmau încet-încet acea intuiție. E ca și cum sufletul nostru chiar are propriile lui canale de comunicare, pe care noi, adesea, le ignorăm sau nu le învățăm să le ascultăm.
Mi se pare frumos și fascinant modul acesta de a fi conectați la ceva mai profund și mai misterios, chiar dacă uneori e greu să explici sau să convingi pe cineva despre ce simți.
V-ați gândit vreodată dacă aceste senzații ar putea avea legătură cu anumite energii sau chiar cu ceea ce uneori numim „intuiție”? Mi s-ar părea interesant să ne împărtășim și experiențele, ca să vedem dacă se pot forma niște pattern-uri sau învățături din toate astea.
Sunt curioasă și abia aștept să citesc mai multe povești și păreri!