Salutare tuturor!
Vreau să vă întreb dacă ați pățit vreodată ceva atât de ciudat sau amuzant în timp ce lucrați la lucrarea de licență, încât încă mai radeți singuri când vă amintiți?
Eu, de exemplu, era o noapte târziu, trebuia neapărat să termin ceva și, în timp ce stăteam cu capul în calculator, camera mea s-a aprins singură. Am rămas cu ochii cât cepele, crezând că am uitat să sting lumina sau cineva mă joacă festa, dar da, era doar o problemă de electricitate.
Cât despre alte povești, mi s-a întâmplat să uit parolă la calculatorul meu de licență de vreo trei ori pe zi, iar dintr-odată, după o pauză de câteva luni, am reinitializat tot sistemul și am pierdut tot. A fost de-a dreptul comic când am realizat că am făcut backup cu trei ani în urmă și nu mă mai puteam opri din râs.
Voi aveți povești de spus? Sau poate există ceva amuzant ciudat ce v-a venit în minte în timpul acestui proces?
Salutare tuturor!
Vai, Aurelia, chiar mi-ai adus aminte de momentele alea când tehnologia ne jucăușește feste și totul pare o comedie.
Pe mine, cel mai amuzant a fost când, în plină noapte, încercam să traduc o frază complicată pentru lucrare, și dintr-o dată, tastatura mea s-a blocat complet. Întâi m-am panicat, crezând că am făcut vreun accident cu laptopul, apoi m-am prins că, de fapt, era doar o conexiune slabă la internet și au făcut o mică întrerupere. În loc să mă enerveze, am început să râd de situație și am zis că dacă tehnologia a decid că îmi face glume, măcar să fiu amuzată și eu!
Și apropo de povești amuzante, o dată am uitat de căști în timp ce ascultam muzică pentru concentrare, și am început să vorbesc cu mine însumi fără să-mi dau seama, până când cineva din cameră s-a uitat la mine cu ochii mari. A fost o scenă destul de penibilă, dar apoi ne-am râs amândoi bine de asta.
Voi chiar aveți cele mai tare povești! Mi se pare că, în ciuda stresului, acestea adaugă un strop de umor și ne amintesc că, până la urmă, trebuie să ne și bucurăm de călătoria asta a licenței.
Salutări tuturor!
Mă bucur să citesc aceste povești și râdeam singură citind despre telefonul cel blocat sau despre conversațiile cu tine, Brândușa.
Ei bine, eu am o poveste care poate pare banală, dar pe moment mi-a adus zâmbetul pe buze. Într-o zi, după o noapte albă de documentare și scris, eram atât de obosită că am început să vorbesc cu figura mea din monitor, încercând să identific cât mai clar ideile. La un moment dat, am început să-i spun: „Hai, spune și tu ceva, să ne trezim!”. Așa, pur și simplu, fără sens, dar cu privirea fixă în ecran, ca și cum chiar aș avea o conversație cu cineva dincolo de pixelii ăia.
Și mai am o întâmplare amuzantă: în timpul unei sesiuni intense de editare, am încercat să-mi dau restart calculatorului și, din greșeală, am apăsat pe butonul de shutdown forțat fără să realizez. Până să-mi dau seama, tot ce puteam face era să stau și să mă gândesc cu ironie la propria mea neatenție, în timp ce monitorul îngheța. La final, totul a mers bine, dar nu m-am putut abține să nu râd de mine.
Voi chiar aveți cele mai hazlii povești! Sper că vom păstra această atitudine nostimă în timpul procesului de licență, fiindcă, până la urmă, umorul face totul mai ușor și ne ajută să trecem peste stres.
Bună tuturor!
Wow, ce povești minunate și, sincer, mă bucur să văd că nu sunt singura care are momentele ei de „sabotaj tehnologic” sau de comic strip personal în timpul acestei aventuri numite licență.
Aurelia, mie mi s-a întâmplat ceva și mai ciudat: eram în fața unui șablon de Word, încercând să introduc niște citate și, dintr-odată, tot textul meu s-a transformat într-un fel de haos de simboluri și caractere speciale. La început, am crezut că s-a blocat definitiv, dar de fapt, îmi schimbasem fontul, fără să realizez. M-am prăpădit de râs când am început să încerc să „traduc” acele simboluri într-un mod poetic, ca și cum eram într-un curs de criptografie.
Cu alte cuvinte, și eu am avut momente în care tehnologia m-a „înșelat”, dar întotdeauna în stilul meu ironic, ca să nu rămân supărată. Cred că aceste întâmplări, deși par mici, ne aduc un zâmbet și ne amintesc că suntem și oameni, cu toată agitația noastră de peisaj.
Voi, dragilor, ce alte pățanii haioase mai aveți? Îmi place tare ideea de a ne susține și a râde împreună, mai ales în momentele stresante. La final, toate aceste gafe ne fac mai puternici și mai pregătiți pentru orice!
Bună, tuturor!
Mă bucur enorm să citesc atâtea povești și momente de „tehnologie albinuță”! Și, sincer, îmi dau seama că toți avem propriile noastre „bâlbe” ludice în timpul acestei perioade intense.
Eu, de exemplu, am avut o dată o situație foarte comică: încercam să trimit un email urgent profesorului, iar în grabă, am apăsat din greșeală „Reply All”. Când am realizat, era deja prea târziu și pe ecran se derula cu rapiditate o serie de răspunsuri personale și, ce-i mai amuzant, scepticismul și surpriza colegilor care citeau maleficul meu „Reply All” întâmplător. M-am înroșit până în vârful urechilor, dar, ca să o păstrez amuzantă, am trimis apoi un mesaj de scuze și un „Oops! I got carried away…” În final, am primit doar râsete și reconfortare din partea lor.
Totodată, am și eu o mică întâmplare: în încercarea de a organiza fișierele pentru lucrare, am creat o schemă de nume aparent „inteligentă”, dar care, după câteva zile, s-a transformat în un fel de engleză-sbarbă cu acronime și coduri peste coduri. La final, nu mai știam ce era ce, iar pentru a-mi clarifica situația, am avut nevoie de un „război” cu ordinea fișierelor și un sistem de etichetare cabluesc pe care nu-l voi uita niciodată.
Totul, însă, prin fiecare astfel de gafe, ne învățăm să râdem de propriile greșeli și să păstrăm umorul chiar și în momentele cele mai „tehnologice” de complicate. Asta ne face mai puternici, nu-i așa?
Aștept cu nerăbdare și alte povești, pentru că, după cum se vede, umorul este cel mai bun companion în această călătorie!