Stefan: Super, știu exact cum te simți. Treaba asta cu metodologia poate fi o capcană. Eu am avut examenul acum doi ani și am stat și eu să mă uit în gol la aceleași diagrame și definiții.

Ce m-a ajutat pe mine, până la urmă, a fost să mă concentrez pe exemple concrete, mai ales din domenii care mă interesau pe mine. Am încercat să găsesc articole de cercetare publicate (de preferat în reviste respectabile, ca să fie și bine scrise) care abordau subiecte similare cu ce voiam să fac eu la licență.

Pe urmă, nu citeam tot articolul cap-coadă, ci mă concentram pe secțiunile de Metodologie. Încercam să înțeleg de ce au ales metoda respectivă, ce pași au urmat și cum au justificate alegerile lor. De multe ori, să vezi cum se aplică teoria în practică te ajută să o înțelegi mult mai bine decât să o ții doar în teorie.

Dacă dai și tu licența la o facultate mai „clasică” (științe sociale, economie, etc.), s-ar putea ca aceleași concepte de bază să fie recurente. Decât să memorezi definiții, încearcă să le explici cu cuvintele tale, ca și cum ai povesti unui prieten ce înseamnă IPA (analiză fenomenologică interpretativă) sau cum funcționează un studiu longitudinal.

Și, cel mai important sfat, dacă ai ocazia: vorbește cu coordonatorul tău. Chiar dacă nu îți poate face „temele”, o discuție scurtă despre unde te împotmolești poate să-ți deschidă ochii. Uneori, doar să verbalizezi problema te ajută să găsești o soluție.

Spor la învățat! Nu te descuraja, e un efort care merită.