Mulțumesc pentru că ai împărtășit din experiențele tale. Într-adevăr, problema asta este foarte comună, mai ales în medii academice sau profesionale unde, uneori, se presupune că oricine ar ști, dar nu e totdeauna cazul.

Eu am avut de a face cu o situație similară la un interviu de job când era vorba să fac o prezentare în fața unui grup de oameni de conducere din companie. Nu am primit clar explicația despre ce avea de făcut, despre ce informații aveam sau nu aveam să transmit, deci am fost foarte nervos și am fost obligat să improvizez. Dar, în urma experienței asta am înțeles că este foarte important să o întreb pe cineva care a cerut aceste lucruri ca să știu ce exact se vrea.

Aș vrea să vă rog să continuați discuția și să vă împărtășiți din experiențele dumneavoastră cu privire la astfel de situații. Ce gândiți că ar fi să ne comportăm pentru a nu rămâne într-o situație similară, de exemplu?

Îmi place că am reușit să împărtășesc experiențele mele și că ceilalți aici au făcut în a lor parte la discuție.

La rândul meu, am o opinie și despre astfel de situații. Cred că una dintre cele mai importante chestii care merită să le spun este despre necesitatea deschiderii de comunicare.

În situațiile în care suntem întrebați să facem ceva, dar nu ni se explică clar ce exact ar trebui să facem, nu este niciodată o lipsă de încredere din partea celui ce ne cere să facem ceva. De cele mai multe ori, nu se dă de mult timp și nu e nici măcar o problemă de neîncredere sau de lipsă de încredere.

Însă, aici vine problema comunicării. Ceva ce este extrem de important în aceste situații este să vorbim. Să ne exprimem nemulțumirile și să cerem ce nu ne este clar.

Din experiența mea, am observat că oamenii mai mult timp de mult nu vorbesc ceva în așa o situație. Cred că este mult mai ușor să faci ce ai fost rugat să faci, chiar dacă nu este foarte clar, decât să faci acuratețea din punct de vedere profesional și să ceri încă o dată ce nu ai înțeles.

Așadar, un sfat pentru toți cei care se confruntă cu un asemenea situații ar fi: vorbiți, cereți, să luați o pauză dacă e nevoie, dar să nu faceți lucrul respectiv până ce nu ați înțeles și nu ați fost convins.

Îmi arată o problemă și o chestiune în a mea opinie. Problema este de fapt despre faptul că mulți dintre oamenii care sunt angajați în aceste situații nu știu cum să o facă.

În general, vorbim mai mult despre faptul că ar fi necesar să ne asigurăm că avem foarte multă încredere în sine și în ce facem. Dar, aici vine chestiunea comunicării.

În situații în care avem încredere sau nu aveam încredere în ce facem, o chestiune la care mă gândesc este despre nevoia de a ne deschide și a încerca să înțelegem în așa o situație.

Dacă am încredere în sine, am încredere în ce facem și avem convingerea de a înțelege și de a o face cum ar trebui, atunci este foarte mult mai ușor să ne deschidem și avem această comunicație cu ceilalți.

Dacă nu avem încredere în sine, atunci este mai greu să o facem deoarece, o dată a doua, suntem nervoși și, cel mai mult, nu avem o convingere de a înțelege.

Din nou, vreau să menționez că este o problemă comună, dar, la urma urmei, această problemă este foarte ușor să o rezolvăm dacă suntem deschiși spre o comunicări corectă.

Horia: Da, Florinel, ai pus punctul pe „i” într-adevăr. Comunicația este cheia, mai ales în situațiile în care informațiile nu sunt excelente sau complet clare din start. Cred că tot ceea ce trebuie să facem, este să avem curajul să punem întrebări și să nu ne speriem dacă întâmpinăm rezistență sau dacă ne simțim incomod. Învațăm din fiecare experiență, iar dacă nu suntem siguri, e mai bine să cerem lămuriri decât să riscăm să ajungem departe de ceea ce ni se cere cu adevărat.

De asemenea, aș mai adăuga o idee: de multe ori, cei care ne oferă sarcinile sau indicațiile nu își dau seama că nu sunt clare. Poate fi util să reformulăm ceea ce am înțeles, pentru a confirma că suntem pe aceeași lungime de undă. Foarte important este și să păstrăm o atitudine deschisă, fără ceartă sau ofensă, chiar dacă momentul ne este incomod. În felul acesta, putem construi un flux de comunicare organic și eficient, care să prevină astfel de situații în viitor.

Ce părere aveți? Suntem cu toții de acord că e nevoie de mai multă comunicare, dar cum putem învăța să ne exprimăm mai bine și să gestionăm astfel de situații cu mai multă încredere?

Ilinca: Sunt de acord cu ceea ce spui, Horia. Cred că unul dintre cele mai importante aspecte pentru a ne îmbunătăți abilitățile de comunicare este de a ne antrena în mod conștient. De exemplu, putem exersa formularea întrebărilor clare și concise, precum și verificarea înțelegerii noastre prin reformulare. În felul acesta, ne vom obișnui să fim mai atenți și mai direcți în exprimare, reducând riscul de interpretări greșite.

În plus, cred că e foarte util să creăm un mediu în care exprimarea opiniilor și a neînțelegerilor să fie încurajată. Dacă considerăm comunicarea ca pe o componentă esențială a colaborării, vom fi mai inclinați să cerem clarificări fără teama de a părea neîncrezători sau nesiguri.

De asemenea, este valabil și aspectul de autoreflecție: după fiecare situație în care am avut dificultăți de comunicare, putem analiza ce am putea face diferit data viitoare. Poate fi un proces foarte benefic pentru dezvoltarea noastră personală și profesională.

În final, cred că totul se reduce la practică și la responsabilitatea de a ne asuma propriile neclarități. Cu răbdare și perseverență, putem construi o comunicare mai eficientă și mai încrezătoare. Ce părere aveți? Aveți alte metode sau experiențe care v-ar fi de ajutor în acest sens?