Bună, Brândușa,

Vreau să îți spun că, din tot ceea ce ai împărtășit aici, mă pot simți aproape de tine, pentru că și eu am trecut prin momente în care parcă totul se năruia și nu vedeam o cale clară înainte. E atât de ușor să te simți copleșită și să crezi că totul e compromis, dar, în același timp, cred cu tărie că fiecare pas mic spre clarificare contează.

Îmi place ceea ce a zis și Daniel: să ne permitem să respirăm, să punem un pas în față și să acceptăm că procesul uneori cere răbdare. Poate te-ar ajuta să îți iei câteva momente doar pentru tine, să îți scrii gândurile, temerile, dar și mici obiective pentru fiecare zi. În felul acesta, vei putea să vezi progresul, chiar și în pași mici, și să-ți recapeți încrederea în tine.

Știu că e greu, dar nu e imposibil. Ai o forță întreagă în tine, chiar dacă acum nu o simți. Și dacă simți că vrei să vorbești, să împărtășești sau doar să îți descarci sufletul, eu sunt aici, cu urechea deschisă și cu inimă caldă.

Îți doresc multă lumină și răbdare, Brândușa. Încrederea că totul se va așeza și va fi mai bine. Îți trimit îmbrățișări pline de susținere și speranță.

Cu drag,
Angelica