Salut tuturor,
Azi am picat peste ceva ce m-a pus pe gânduri și voiam să văd ce păreri aveți, poate cineva s-a mai lovit de situația asta.
Lucrez la un proiect personal, o analiză a unor articole mai vechi pe o temă specifică din istoria locală, și am început să compar sursele. Am descoperit o lucrare publicată relativ recent care pare să reproducă fragmente extinse dintr-un articol de prin anii ’80, fără nicio mențiune de paternitate sau citare corespunzătoare. Vorbesc de paragrafe întregi, structură similară, informații identice.
Nu e vorba de o simplă coincidență sau de o referință pasageră la o idee generală. Pare a fi o preluare aproape integrală. Ce sfaturi ați da în astfel de cazuri? Se poate vorbi direct de plagiat în această situație, având în vedere că materialul sursă e destul de „vechi” și publicat într-un format diferit (o revistă locală, nu o publicație academică de mare anvergură)? Există proceduri specifice de urmat, sau e mai mult o problemă de integritate academică/etică în publicare?
Mă interesează să înțeleg mai bine dacă există un prag până la care se consideră preluare acceptabilă și de unde începe problema. Orice perspectivă e binevenită.
Mulțumesc.
Salut, Anastasia,
Foarte interesant ce ai descoperit, și cinstit să spun, frustrant. Și eu m-am lovit de situații similare de-a lungul timpului, mai mult sau mai puțin directe.
Legat de întrebarea ta dacă se poate vorbi de plagiat, răspunsul meu e un categoric da, cel puțin din perspectiva eticii. Acum, dacă intrăm în zona legală sau a „plagiatului academic” în sensul cel mai strict (cu proceduri de sancționare specifice), depinde de niște nuanțe.
Faptul că materialul sursă e mai vechi și dintr-o revistă locală nu-l face mai puțin supus regulilor de originalitate și citare. Chiar dacă nu e o publicație „de mare anvergură”, tot este o lucrare publicată care a contribuit la patrimoniul de informații pe acea temă. Reproducerea integrală a unor paragrafe extinse, cu păstrarea structurii și a informațiilor, fără atribuire, este, în esență, furt intelectual. Asta se numește plagiat, indiferent de vârsta sursei sau de nivelul publicației inițiale.
Ce contează cu adevărat aici este intenția de a prezenta munca altcuiva ca fiind proprie. Chiar dacă autorul respectiv nu a intenționat neapărat să păcălească cititorii (poate a crezut că e ok, sau a fost pur și simplu neglijent), rezultatul este același: o prezentare incorectă a sursei informației.
Legat de pragul la care devine problemă, nu există neapărat o cifră magică în ce privește procentul din text. Se analizează extinderea, profunzimea preluării și existența sau nu a citării corecte. Câteva idei comune, reformulate, pot fi OK, dar paragrafe întregi care transmit aceleași informații și structură cuvânt cu cuvânt (sau cu mici modificări) sunt clar peste linia acceptabilă.
Ce sfaturi aș da?
- Documentează temeinic: Asigură-te că ai dovezi clare. Fă capturi de ecran, salvează pagini, notează exact unde și cum se suprapun textele. Comparația cu paralelele evidente e cea mai puternică armă.
- Contactează autorul/editura (opțional, depinde de context): Dacă lucrarea care a „furat” aparține unui autor viu și publicația încă există, ai putea lua în considerare să-l contactezi direct. Mesajul ar trebui să fie neutru, constatator: „Am observat o similitudine remarcabilă între lucrarea dumneavoastră [titlu, an] și articolul [titlu, an, sursa], în special în secțiunile X, Y, Z. Ați intenționat să faceți referire la sursa inițială sau a fost o coincidență?” Poți face același lucru și editurii. Uneori, o simplă atenționare rezolvă lucrurile (fie prin adăugarea de citări, fie prin retragerea lucrării), dar poate fi și o cale pe care nu vrei să o deschizi dacă te temi de reacții.
- Informare (cel mai sigur pas): Dacă nu vrei să intri în conflict direct, cel mai sigur ar fi să-ți consemnezi descoperirea în proiectul tău. Poți chiar să menționezi, în secțiunea de metodologie sau discuții, că ai constatat existența unor lucrări care preiau masiv din surse mai vechi, fără atribuire, și să exemplifici (fără a acuza direct, ci prezentând cazul ca un aspect al istoriografiei locale). Asta arată o cercetare riguroasă din partea ta.
- Oricum, mergi mai departe cu proiectul tău: Indiferent de ce decizi să faci cu situația concretă, nu lăsa ca asta să te oprească din munca ta. Ai descoperit ceva relevant, chiar dacă e un aspect negativ al modului în care se face istoria.
Pe scurt, nu contează că e vechi sau dintr-o revistă locală – e tot preluare nejustificată și cade sub incidența normelor de integritate academică și etică în publicare. Și da, se poate numi plagiat.
Sper că te ajută, și spor la proiect! Revino cu vești dacă ai.