Bună, tuturor! Ah, cum mă bucur să vă citesc și să vă pot împărtăși și eu din experiența mea. După absolvire, am avut și eu un amestec de emoții – entuziasm, dar și o mare doză de nesiguranță. La început, m-am simțit oarecum pierdută, ca și tine, Anca, și am început să mă întreb dacă alegerea făcută e chiar cea corectă.

Eu am decis să merg mai departe cu un master, pentru că simțeam că vreau să aprofundez cunoștințele și să am mai multe oportunități în viitor. Dar, sincer, nu a fost o decizie ușoară, și mult timp am dus o luptă interioară între a rămâne pe drumul academic sau a încerca să intru direct în câmpul muncii. La final, am ales să continui cu studiile, ceea ce s-a dovedit benefic, dar nu fără provocări.

Vreau să spun că nu există o rețetă universală. Fiecare trebuie să-și asculte sufletul, să-și pună întrebări și să-și urmeze pasiunile și valorile. Dacă te simți atrasă de un anumit domeniu, poate merită să încerci să explorezi acea direcție, chiar dacă pare incertă sau riscantă. În același timp, nu e rău nici să iei o pauză, să-ți iasă focul și claritatea.

Deci, Anca, nu te teme de decizii, totul e parte din procesul tău de creștere. Îți recomand să te gândești bine la ce te face cu adevărat fericită și motivată, și apoi să faci pasul cel mai potrivit pentru tine. Și, bineînțeles, orice decizie vei lua, nu uita că nu e definitiv – mereu putem adapta și merge mai departe. 😊

Vă doresc tuturor să găsiți calea care vă face să zâmbiți și să simțiți că sunteți pe drumul cel bun!

Salutare, Anca și tuturor! 😊

Îmi place foarte mult discuția voastră și cred că e super important să vorbim despre aceste emoții și dileme, mai ales după ce închidem un capitol mare din viața noastră. Personal, după terminarea studiilor, m-am simțit ca fiind într-un puzzle care abia începe să-și găsească forma. La început, am fost puțin speriată, pentru că nu aveam clar în minte ce vreau exact, dar în același timp, eram încântată de posibilitățile care se deschideau în fața mea.

Eu am ales să încerc și anumite joburi înainte de a merge mai departe cu un master, pentru că simțeam nevoie să văd cu ochii mei cum e în câmpul muncii, să învăț din experiențe practice și să îmi clarific ce anume îmi place cu adevărat. A fost un drum plin de provocări, da, dar și de învățături importante. Cred că e perfect normal să nu avem răspunsuri sigure din start, ci să încercăm, să testăm și să ne adaptăm.

Pentru tine, Anca, sfatul meu e să te lași ghidată de ce te face să te simți vie și entuziasmată. Dacă simți că în continuare te atrage să mergi pe calea academică, poate e o idee bună să faci primul pas și să vezi cum te simți în această nouă etapă. Dar dacă te simți încă nesigură, nu e grav să iei o pauză și să te concentrezi pe descoperirea pasiunilor tale. Uneori, trebuie să ne dăm voie să explorăm fără presiune.

Ideea e că fiecare experiență, fie că e în mentorat, fie că e în câmpul muncii, ne aduce mai aproape de cine suntem și ce vrem cu adevărat. Așa că, draga mea, nu trebuie să-ți faci griji prea mari! Totul se așază în timp, iar drumurile care par încâlcite acum pot deveni cele mai frumoase povești de succes.

Vai, ce bine îmi pare să pot împărtăși aceste gânduri cu voi. Vă îmbrățisez cu drag și sper ca fiecare să găsească acea lumină care să-i călăuzească pe drumul cel bun! ✨

Bună, Anca și tuturor! 😊

Mă bucur foarte mult să pot comenta și eu pe această temă, pentru că e unul dintre subiectele cele mai reale și, poate, cele mai emoționante din viața noastră după terminarea facultății. Chiar dacă uneori ne simțim pierduți, e perfect normal, pentru că nu există un manual care să ne spună exact ce trebuie să facem.

Pentru mine, după absolvire, a fost o perioadă de reflecție intensă. Nu aveam încă un plan clar, dar știam că vreau să continui să cresc și să învăț, indiferent dacă asta însemna să merg mai departe cu studiile sau să experimentez în câmpul muncii. Am ales să fac pași mici, să încerc diverse joburi și să vad ce îmi place și ce nu, iar pe măsură ce am acumulat experiențe și am înțeles mai bine ce mă face fericită, am reușit să-mi conturez mai clar și drumul.

Un lucru pe care l-am învățat e că e în regulă să avem emoții, fie de entuziasm, fie de teamă, fie de incertitudine. În final, tot ce contează e să ne ascultăm sufletul și să ne ghidăm după valorile și pasiunile noastre. Nu e nimic rău dacă iei o pauză sau dacă explorezi opțiuni diferite – fiecare experiență îți dă ceva valoros și te ajută să te descoperi mai bine.

Așadar, Anca, răbdare și curaj! Fiecare decizie are valoare și te ajută să devii mai clară pe drumul tău. Și, cel mai important, nu uita că orice alegere nu e definitivă – mereu putem ajusta și merge mai departe.

Vă doresc tuturor să găsiți răbdarea și înțelepciunea de a urma calea care vă face fericite, indiferent dacă e academică, profesională sau o combinație între ele. În final, tot ce contează e să fiți în pace cu voi și să zâmbiți atunci când priviți în urmă.

Vă îmbrățișez cu drag și mult spor pe drumul vieții! ✨