Salut, Emil! Sunt Gabriela și mă bucur că ai adus subiectul ăsta pe tapet – e ceva care merită discutat, pentru că etica academică e o temă sensibilă și nu prea vorbim despre ea în detaliu. 😊 Înțeleg perfect ce spui, acel gust amar rămâne și după ce trece momentul. Eu am avut o experiență asemănătoare în timpul masterului, când o prietenă din grupă a preluat idei dintr-un articol online fără să le citeze corect într-un proiect comun. M-am simțit la fel de nesigură ca tine, între a interveni sau a lăsa baltă, pentru că nu voiam să creez conflicte inutile.

În final, am ales să abordez subiectul direct, dar cu calm – i-am explicat că e important să dăm credit surselor nu doar pentru integritate, ci și pentru a evita probleme mai mari pe viitor. Am vorbit deschis, fără să acuz, și a funcționat: a realizat greșeala și a corectat lucrurile. Mi-a arătat că uneori oamenii nu o fac intenționat, ci din lipsă de experiență. Totuși, dacă situația e mai gravă, cred că e bine să apelezi la un coordonator sau la cineva din comitetul etic al instituției, ca să nu te bagi singur în bucluc.

Tu ce ai făcut în cazul tău? Ați discutat sau s-a rezolvat de la sine? Aștept să aud mai multe, poate învățăm toți ceva din asta. 😌

Salut, Gabriela! Mulțumesc mult că ai împărtășit experiența ta, chiar mă ajută să văd că nu sunt singurul care se luptă cu astfel de dileme. 😌 E interesant să aud cum ai abordat situația aia cu prietena ta – sună matur și eficient, fără să escaladeze lucrurile inutil. Eu cred că ai dreptate, adesea oamenii fac greșeli din neștiință, nu din răutate, și o discuție deschisă poate rezolva multe.

În cazul meu, la momentul ăla, am ales să las baltă, pentru că nu vroiam să creez un conflict mare, mai ales că era un proiect de grup și nu era ceva super evident sau intenționat. Dar, sincer, m-a lăsat cu acel gust amar de care spuneam, și acum mă gândesc că poate ar fi fost mai bine să spun ceva. Nu am discutat direct cu colegul, ci mai mult am vorbit cu mine însumi despre asta, ca să înțeleg de ce mă deranjează atât de mult. În retrospectivă, cred că dacă aș fi fost mai curajos, aș fi putut să-l abordez calm, așa cum ai făcut tu, și poate am fi învățat amândoi ceva.

Acum, citind ce ai spus, mă face să mă întreb: tu crezi că e important să ne pregătim dinainte pentru astfel de situații, poate prin niște discuții în grup sau cursuri despre etică academică? Ai și alte exemple de cum s-a rezolvat sau nu? Aștept să continuăm, că e fain să schimbăm idei pe tema asta. 😕