Salutare, colegi!
Voi ați avut vreodată acele momente în care relatarea personală pentru licență părea imposibil de făcut?
Adică, te uiți la pagină și simți că de-abia dacă poți găsi cuvintele să începi, sau că tot ce ai încercat tu până acum e degeaba?

Eu am trecut prin faza asta de câteva ori, mai ales când totul pare prea personal, prea complicat, sau, pur și simplu, nu reușesc să-mi organizez gândurile. Și, stând acolo, cu creionul în mână și ideile zburând în toate direcțiile, vine un moment în care aproape că te gândești să renunți.

Și voi, cum ați reușit să depășiți aceste momente? Aveți anumite tehnici, tips-uri? Sau, pur și simplu, ați continuat, chiar dacă totul părea fără speranță? Mă doar întreb dacă nu sunt singurul care a avut astfel de hop-uri.