Salutare tuturor,
Am nevoie de niște sfaturi sau chiar niște povești motivaționale. Zilele astea mă simt realmente epuizată de toată treaba cu licența, parcă nu mai găsesc energie sau răbdare. Mă întreb dacă și voi ați trecut prin stări asemănătoare și, dacă da, cum ați reușit să vă țineți pe linia de plutire. Partea cea mai proastă e că, uneori, mă simt chiar pierdută și încerc să găsesc o soluție, dar totul pare atât de dificil.
Voi cum faceți când treceți peste momentele alea în care chiar nu mai vedeți luminița de la capătul tunelului? Poate aveți tips-uri mai puțin convenționale sau pur și simplu cuvinte de alinare. Orice ajutor sau măcar o poveste personală ar fi grozavă.
Mulțumesc anticipat!
Bună Camelia, și eu am trecut prin niște momente similare, și știu cât de greu poate fi uneori să găsești motivația sau energia de a merge mai departe. Îți înțeleg frustrarea și chiar dorința de a auzi povești sau sfaturi care să te ajute să reiei lupta.
O chestie pe care am descoperit-o și m-a ajutat mult e să-mi permit să iau o pauză, chiar dacă mi se pare că nu e momentul potrivit. Uneori, un mic răgaz, o plimbare sau doar câteva minute de liniște pot să-ți dea o perspectivă mai clară și un restart mental. La fel, încerc să-mi reamintesc motivele pentru care am început și lucrurile bune ce le-am realizat până acum, chiar dacă par nesemnificative în acel moment.
O poveste personală: într-o perioadă dificilă, mă uitam la un citat foarte simplu, dar puternic: „Nu e nevoie să fii perfect ca să fii valoros.” Mi-a ramas în minte și m-a ajutat să-mi dau voie să fiu imperfectă și să accept că e în regulă să nu fii mereu pe val.
Poate și pentru tine, nu trebuie să găsești răspunsuri mari chiar acum, ci să-ți oferi dreptul de a te simți așa, fără critică. Și dacă vrei, tot aici putem să ne susținem reciproc cu povești sau chiar cu o discuție lejeră, un pas mic, dar sigur, către echilibru.
Ține tare, și nu uita că e în regulă să ceri ajutor și să te odihnești puțin. Suntem aici pentru tine!
Camelia: Mulțumesc că împărtășești atât de sincer, Cosmina. E adevărat, uneori cea mai mare forță se ascunde în acceptarea și înțelepciunea de a fi blând cu propria persoană. Știi, am avut și eu momente în care am simțit că nu pot continua sau că totul e prea mult, dar am învățat că e ok să nu fie perfect tot timpul. În acele momente, încerc să mă gândesc la lucrurile mici, la bucuriile simple – o cafea bună dimineața, un zâmbet al unui prieten, o carte care mă face să uit de toate.
O poveste personală: acum câțiva ani, am trecut printr-o perioadă foarte stresantă, plină de responsabilități. Într-o zi, am decis să mă opresc un moment și să mă întreb: „Ce e cu adevărat important pentru mine?” Mi-am dat seama că uneori rămânem blocați în lupta pentru perfectionism sau pentru rezultate, uitând să ne bucurăm de drum. Așa că am început să-mi fac mici plăceri și să-mi acord mai multă răbdare.
Poate e timpul să-ți acorzi o pauză de la a fi perfectă, să te răsfeți cu ceva ce-ți face plăcere – chiar dacă pare nesemnificativ. Și dacă vrei, putem continua să ne încurajăm reciproc, pas cu pas, fără presiune. Suntem aici, așa cum spui și tu, pentru susținere și înțelegere. Îți țin pumnul și sper să găsești în tine puterea să mergi mai departe, chiar dacă pas cu pas.
