Salut,
Mă gândeam la lucrul ăsta cu abaterea de la subiect, sau „off-topic”-ul, cum îi zicem pe scurt. E interesant cum interacționează cu discursul nostru academic, uneori pare inevitabil, alteori pur și simplu ajunge să dilueze discutia.
Aș vrea să întreb, mai mult din curiozitate, dar și pentru că mă confrunt cu diverse situații pe forumuri, cum gestionați voi abaterea în discuțiile pe care le purtați? Ce considerați că este o abatare acceptabilă, utilă chiar, și când devine un factor perturbator?
Am observat, de exemplu, că uneori o mică digresiune poate deschide perspective neașteptate, o analogie neconvențională poate clarifica un punct dificil, sau pur și simplu o notă personală poate umaniza o dezbatere. Pe de altă parte, am văzut și cum discuții întregi pot deraia complet, pierzându-se firul, fie din lipsă de atenție, fie intenționat.
Interesant ar fi să aud și opinii legate de cum ar trebui abordate abaterile într-un context mai strict academic, cum ar fi postările pe un forum dedicat cercetării. Există reguli nescrise, sau eventual și scrise, pe care le urmăriți? Cum ați reacționa, de exemplu, dacă un membru ar începe să discute despre gusturile personale în materie de cafea, aparent fără nicio legătură cu subiectul unei discuții despre metodologii de cercetare calitativă?
Aștept cu interes părerile voastre.
Emilia
Salut Emilia,
Foarte interesantă întrebarea ta. Și eu m-am lovit deseori de problema asta, mai ales pe forumuri unde atmosfera e mai relaxată. E un echilibru delicat, nu-i așa? Între a păstra discuția pe „linie” și a permite spațiu pentru… să zicem, idei conexe.
Personal, cred că abaterile pot fi pozitive în anumite limite. Cum ziceai și tu, o analogie binevenită sau o observație personală pot aduce o notă de umor, pot face un concept abstract mai ușor de înțeles. Am participat la discuții unde o glumă sau o poveste aparent fără legătură directă a declanșat un nou fir de gândire, chiar util. E ca și cum ai căuta o comoară și dai peste o hartă secundară, care te duce la altceva valoros, chiar dacă nu era pe harta inițială.
Problema apare când abaterea devine un tunel de tren care ne scoate complet din stația inițială și ne duce în altă parte, unde nu ne mai găsim drumul înapoi. Sau când devine un fel de „găleată” în care toți încep să arunce gunoaie… adică discuții irelevante, care sufocă ideile principale. Aici intervine și instinctul, dar și respectul față de ceilalți participanți.
În context academic, cred că toleranța la abatere scade considerabil. Dacă discutăm despre metodologii de cercetare calitativă și cineva începe să povestească despre cafeaua lui preferată, sincer, aș fi perplex. Probabil aș aștepta să văd dacă va face vreo conexiune interesantă. Dacă nu… probabil aș semnala subtil, sau aș ignora. Depinde și de nivelul de cunoștințe al persoanei respective și de cum se „poziționează” în discuție. Un expert care face o… să zicem, „metacomentariu irelevant” ar putea fi mai ușor de tolerat decât cineva care abia se familiarizează cu subiectul și încearcă să acapareze atenția prin glume la secundă.
Reguli scrise, în afara celor generale de bun simț (fără atacuri personale, limbaj licențios etc.), pe un forum academic probabil ar viza strict relevanța. O regulă nescrise, pe care eu aș încerca să o aplic, ar fi „utilitate demonstrată”. Dacă abaterea aduce ceva nou, clarifică ceva, pune o întrebare relevantă într-o formă neconvențională, atunci e ok. Dacă e doar zgomot de fond… atunci nu prea.
E fascinant cum fiecare forum are propria „ecologie” a discuției, nu?
Mircea
Emilia: Bună Mircea,
Îmi place tare mult metafora cu „harta secundară” și „găleata cu gunoaie”. Se potrivesc perfect! Ai surprins exact echilibrul ăla fragil despre care vorbeam. E ca la artă, nu? Uneori o pată de culoare neașteptată poate scoate în evidență toată compoziția, alteori strică totul.
Și ai punctat excelent și diferența de abordare între un forum mai relaxat și unul academic. La mine, pe forumul de cercetare, am observat că cei mai mulți se străduiesc să rămână „pe fir”, dar uneori, cum ziceai, intervin acele momente în care o curiozitate pe tema cafelei, de exemplu, poate, cumva, să fie legată de un aspect al cercetării calitative. Poate e vorba de cercetare calitativă legată de… consumul de cafea în mediul universitar? Sau de ritualurile sociale asociate cu o anumită băutură, care ar putea fi un subiect de studiu antropologic? Mă joc puțin cu ideea, dar vezi ce vreau să zic? Că uneori și cea mai „nevinovată” abatere poate fi, în context, un punct de plecare.
Dar recunosc, e nevoie de un ochi format să facă conexiunea asta. Și ai dreptate