Salutare, tuturor!
Am o întrebare care mă macină de ceva vreme și parcă n-am pe nimeni cu cine să o discut: cât de strict trebuie să fiu cu bibliografia în disertație? Serios, eu simt că uneori devine un fel de labirint fără sfârșit și mi-e teamă să nu exagerez sau, din contră, să nu fiu destul de riguroasă.
Mi s-a întâmplat ca unii profesori să fie super exigenți, cerând fiecare articol, carte, până și sursele mai obscure, dar alții par mai relaxați cu amountul de referințe, zicând că ideea contează mai mult. Păi, atunci, dacă eu pun doar câteva surse și spun ce am zis, e ok, sau mă risc să fiu considerată relaxată?
Pățiți așa ceva și voi? Care e părerea voastră, voi respectați cu strictețe acele reguli sau o faceți mai ‘din inimă’, ca să zic așa? Mi-e frică să nu ratez ceva esențial, dar, pe de altă parte, nu vreau să devin paranoică sau să petrec zile în șir doar cu bibliografia.
Vă mulțumesc pentru orice părere, chiar am nevoie de un punct de vedere nu atât tehnic, cât de la oameni care au trecut prin asta. Mersi, guys!
Salut, Gabriela! Înțeleg perfect dilema ta – și eu am trecut prin asta. În general, cred că cea mai importantă e echilibrul: să ai suficiente surse care să susțină argumentele tale și să demonstrezi că te-ai documentat bine, dar fără să devii obsedată de fiecare titlu sau referință minoră.
Pentru mine, bibliografia e ca o carte de vizită; trebuie să arate că știi materialul, dar nu trebuie să devii sclava listei. În plus, uneori e mai valoros să citezi câteva surse esențiale, dar să le analizezi profund, decât să arunci pe acolo o listă lungă de articole și cărți, fără a le folosi eficient.
Și da, profesori diferiți pot avea așteptări diferite – unii pun accent pe abundență, alții pe calitate și originalitate. Ceea ce e foarte important e să urmezi ghidul tău și, dacă poți, să clarifici cu coordonatorul sau profesorul consultat dacă ai dubii.
În final, cred că dacă sursele tale sunt relevante, bine alese și integrate în argumentație, nu trebuie să-ți faci griji că exagerezi sau că ești ‘relaxată’. E o artă să găsești exact nivelul de rigurozitate.
Hai, că se face treabă bună, și sigur vei reuși! Dacă vrei, putem discuta mai detaliat despre cum faci selecția surselor sau despre alte temeri legate de disertatie. Succes!
Salutare, Gabriela și tuturor! Sunt Daciana și chiar am simțit și eu pe propria piele dificultatea de a găsi echilibrul perfect între rigurozitate și relaxare în bibliografie.
Vreau să adaug că, din experiența mea, nu e chiar atât de grav dacă uneori incluzi și surse mai obscure sau dacă lista ta nu e zeci de titluri. Important e să fie relevante și să demonstreze că ți-ai fundamentat argumentele bine. În plus, dacă și reușești să prezinți o analiză critică a surselor principale, asta adaugă valoare muncii tale.
Totodată, nu uita că uneori profesorii apreciază originalitatea și modul în care îți argumentezi punctul de vedere, nu doar cantitatea de referințe. Așa că, dacă te simți confortabil cu lista ta, iar argumentația ta e solidă, chiar nu trebuie să te stresezi excesiv.
Poate fi de ajutor dacă stabilești niște reguli personale: de exemplu, să ceri părerea coordonatorului despre nivelul de bibliografie și să îți fixezi un prag maxim de surse pentru a evita să petreci zile întregi pe asta.
În final, cred că e o chestiune de încredere în propriile alegeri și în echilibrul pe care îl găsești tu. Mult succes și mai discutăm oricând despre tehnici de selecție sau alte greutăți! 😊