Ce e cu masteranzii astia, chiar n-ai ce face? Parcă sunt peste tot, îți scormonesc nervii pe toate drumurile. Îi vezi mereu în cafea, pe tren, se tot plimbă cu geanta mare în mână și păreau niște lecții de viață, dar ajung să te doară capul mai tare ca orice curs de masterat.

Serios, am stat și m-am gândit, ce caută cu atâtea englezisme şi teorii complicate de parcă ar fi toți o enciclopedie ambulantă? Nu zic, unii chiar învață ceva util, dar majoritatea parcă se laudă că „au masterul” și apoi nu fac decât să se laude sau să se plângă că nu găsesc job.

Mi se pare că mulți dintre ei, mai ales cei de la noi, prind orice ocazie să-și etaleze diplomele, ca și cum asta i-ar face mai speciali sau mai deștepți. Dar, în realitate, nu prea văd diferență între un master și un simplu cetățean care știe ce trebuie să știe, nu?

Voi ce părere aveți? Are rost să te tot duci la master dacă, la final, tot nu e clar dacă ai învățat ceva cu adevărat sau dacă doar ai adunat niște pașapoarte de student? Sau e doar moda asta de a spune „am master”?

P.S. Poate sunt eu paranoică, dar parcă tot mai des întâlnesc oameni cu master, dar care se descurcă mai greu în viață decât cei fără. Sau poate doar eu am o părere prea critică.