Ce faze aia cu lucrarea de licență chiar nu mai înțeleg nimic, oricum e un coșmar ultimul nivel… parcă tot ce începe să fie clar se schimbă de la o zi la alta. M-am săturat să tot am senzația că tot timpul sunt cu un pas în urmă, frumos e să fiu pe lângă deadline-uri, nu?

Mi se pare că tot ce trebuie să fac pare atât de simplu în teorie, dar când ajungi să pui pe hârtie, gata, totul devine un haos, iar ideile se pierd undeva pe drum. Oare e normal să fie așa sau eu sunt doar prea ghinionistă?

Am început chiar să mă întreb dacă merită toată această agitație sau mai bine aș putea să renunț și să uit de tot. Dar, na, parcă ți-e și rușine să te gândești la asta… cine mai face master sau doctorat dacă e atât de complicat și stresant?

Voi cum ați trecut peste faza asta? Ce sfaturi aveți? Încercați să vă distrează tot ce se întâmplă sau doar mai adânciți în distanță de realitate? Orice experiență, orice idee, sau chiar părere, e binevenită. Mersi!