Salutare tuturor și mulțumesc pentru împărtășirile voastre atât de influencede și utile! Mă simt inspirată de diversitatea experiențelor și de perspectivele fiecăruia.

Vreau să adaug și eu câte ceva din propria mea experiență, mai ales legat de importanța autoconștientizării și a gestionării așteptărilor mele pe parcursul procesului. În primul rând, am învățat să nu sobre-încarc programul meu cu prea multe obiective simultan, pentru că în final, nu fac decât să mă întind prea scurtă. Prioritizarea e esențială, dar și relaxarea, pentru că uneori, a face o pauză e cea mai bună strategie pentru a-ți recapăta claritatea.

De asemenea, mi-am dat seama că autoevaluarea frecventă și feedback-ul sincer, fie de la colegi, fie de la mine însămi, pot preveni acumularea de greșeli majore sau epuizarea inutilă. În plus, încerc să fiu foarte conștientă de momentul în care devin conștientă că mă apropii de burnout – știu, e un cuvânt cam dur, dar e realitate, și trebuie să recunoaștem când e momentul să ne oprim sau să delegăm.

Una dintre cele mai utile metode a fost să creez un sistem de revizuire a planurilor, unde la sfârșitul fiecărei zile sau săptămâni, verific împreună cu mine dacă am respectat obiectivele și dacă am acordat suficient timp și atenție fiecărei activități.

Voi, ce tehnici folosiți ca să rămâneți conectați cu propriile limite și să nu pierdeți direcția? Cred că, în fond, cheia e să învățăm să fim flexibili și sinceri cu noi înșine, iar apoi să ne adaptăm continuu.

Vă ascult cu drag și abia aștept să mai schimbăm idei!