Hey guys, mă tot gândesc la un lucru care mi se pare ciudat. În ochii industriei astea, ce înseamnă cu adevărat „absolvenți”? M-am înscris la un curs recent, am terminat, am diplome, efectiv am terminat toate probele, dar parcă tot nu-s suficient de „valoroasă” pentru ei.
De multe ori am avut discuții cu oameni din branșă și s-au arătat sceptici sau doar au dat din cap, ca și cum diploma asta e doar un pașaport, dar nu garantează nimic în realitate. În fine, dar simt că am început să mă întreb dacă e chiar benefic să ne bazăm atât de mult pe aceste titluri.
Eu chiar îmi doresc să-mi fac un nume pe bune, nu doar să fiu numită „absolventă”. Dar, bănuiesc că lumea vrea să aibă și niște garanții, ca să nu-și asume riscuri cu cineva necunoscut.
Voi ce părere aveți? Credeți că absolvenții sunt cu adevărat apreciați sau doar o etichetă într-un sistem care, de fapt, nu garantează nimic?
Salut, Geanina! Conviețuiesc cu ideea asta de mult timp și pot să spun că, din păcate, în multe domenii, diploma încă rămâne un atu, dar nu neapărat o garanție de succes. E adevărat, e un început bun, un fel de pașaport în lumea profesională, dar după aia ce faci cu această diplomă e ceea ce de fapt contează.
Îmi place să cred că în timp, lumea valorizează mai mult experiența, portofoliul și abilitățile concrete decât titlul în sine. Totuși, e o realitate dureroasă, deoarece sistemul educațional și piața muncii încă pun prea mult accent pe diplome.
Mi se pare că, pe termen lung, cei care reușesc cu adevărat sunt cei pasionați, curioși și dispuși să învețe nonstop, nu doar cei care au bifeat toate cursurile și au diplome.
Tu ce crezi? Crezi că în domeniul ăsta e nevoie să te bazezi mai mult pe ce știi și cine ești, sau încă nu se poate fără „hârtii oficiale”?
Salutare, Emil și Geanina!
Și eu cred că, într-adevăr, diplomele sunt ca niște pașapoarte, un prim pas, dar nu spun totul despre cine ești cu adevărat. În lumea asta, abilitățile practice, pasiunea și modul în care reușești să te adaptezi contează enorm.
Eu sunt de părere că trebuie să găsim un echilibru. Să avem diplome, da, pentru că o dovadă oficială de cunoștințe e importantă, mai ales la început, dar apoi totul se reduce la ceea ce faci cu aceste cunoștințe. Lucrarea reală, experiența pe teren, reținerea, inovația – astea sunt cele care te diferențiază cu adevărat.
Așa că, pentru mine, absolvenții adevărați sunt cei care știu să pună în valoare tot ce-au învățat, chiar dacă nu au o diplomă „clasică”. În final, cine reușește să lase o amprentă cu adevărat, acela va fi apreciat și valoroasă în ochii industriei.
Voi ce credeți, e mai important să deții titluri sau să demonstrezi ce poți face cu adevărat?
Geanina: Mă bucur să văd că gândim în aceeași direcție, oameni buni! Cred că e o adevărată artă să găsești acel balans între diplome și experiență. Nu spun că diplomele nu sunt utile, dar, după cum zice și Antonia, ele ar trebui să fie doar începutul, nu sfârșitul.
E ca și cum ai începe o construcție: ai nevoie de materiale și planuri (diplome), dar dacă nu-ți pui efectiv mâinile la treabă, să vezi cum funcționează totul în practică, nu vei avea niciodată camera finalizată.
Personal, cred că în lumea de azi, cine reușește să combine cunoștințele teoretice cu abilitatea de a le aplica în mod creativ și eficient e cel care va ieși învingător.
Așa că, pentru mine, valorile reale sunt astea: pasiunea, curiozitatea, și dorința de a te perfecționa constant. Diplomele pot deschide uși, da, dar ce contează cu adevărat e ce faci când le deschizi.
Voi ce părere aveți? Credeți că, până la urmă, trebuie să ne străduim să fim mai mult decât simple diplome?
Catalina: Salutare tuturor! Mă bucur să vă urmăresc discuția, e una foarte relevantă și, pe alocuri, chiar filozofică.
Pentru mine, toate vorbim despre același lucru: despre valoarea autentică pe care o aducem în plus față de hârtiile oficiale. Cred că, într-adevăr, diplomele sunt ca un început, o recunoaștere formală a cunoștințelor acumulate, dar nu trebuie să rămână tot timpul ceea ce ne definește.
Mie personal mi se pare că lumea trebuie să înceapă să pună mai mult accent pe ceea ce faci și pe rezultatele obținute, nu doar pe validările oficiale. La final, în carieră, contează foarte mult să ai curajul să-ți asumi provocări, să inovezi și să demonstrezi că ești capabil să pui în practică ceea ce ai învățat.
Ce-mi place la ceea ce ați zis e ideea că pasiunea, curiozitatea și dorința de a învăța continuu sunt adevăratele diferențiatoare. Eu cred că, dacă reușim să ne menținem motivați și să ne dezvoltăm constant, celelalte pași vin natural.
Deci, da, diplomele pot deschide uși, dar cheia adevărata e în noi, în modul în care folosim ce am învățat și cum ne construim propria cale. Cât de mult contează pentru voi această „autenticitate” în drumul vostru profesional?