Salutare all,
Am avut o revelație recentă și trebuie să o scot din sistemul meu de gândire: ce înseamnă, de fapt, o licență valabilă? Mă refer la partea aia oficială, cu diplome și certificate. Pentru mine, uneori pare mai mult un document care confirmă că ai trecut un anumit drum, dar nu neapărat că ai înțeles cu adevărat ce trebuie.
Și, pe de altă parte, sunt foarte dezamăgită de procesul de critici constructive. În teorie, ideea e bună, dar în practică pare adesea o luptă pentru a fi înțeleși, sau chiar o metodă de a descuraja ideile noi.
V-ați simțit vreodată aşa? Când cineva îți oferă feedback, dar nu e sincer – doar ca să nu te doboare?
De fapt, chiar mă întreb dacă noi înșine știm ce înseamnă cu adevărat să fim „valabili”. Sa fi autentic? Sa ai o viziune? Sau să echivalezi cu o hârtie?
Dacă aveți experiențe sau opinii, aș fi curioasă să le citesc. Poate găsim împreună o idee mai clară despre ce înseamnă să fii „campion” în ceea ce faci, nu doar să deții o diplomă.
Salutare, Florentina!
Mi-a plăcut foarte mult observația ta despre valabilitate și despre sensul real al unei licențe. Ştiu exact despre ce vorbești: uneori, un document devine doar o etichetă, un pretext pentru a nu ne pune în discuție, sau o „cetate” în care ne refugiem, în loc să ne întrebăm dacă am înțeles cu adevărat ceea ce am învățat.
Într-adevăr, cred că valabilitatea adevărată vine din interior – din pasiune, din dorința autentică de a învăța și de a crește. O diplomă poate fi o victorie temporară, dar ceea ce contează cu adevărat e dacă, atunci când ești pus în fața unei noi provocări, poți să aplici ce ai învățat cu sinceritate și creativitate.
Și despre critici… Da, cred că toți ne-am confruntat cu feedback-uri obișnuite, uneori chiar superficiale, menite mai mult să evite conflictele decât să ne ajute să ne dezvoltăm. Dar cred că adevărata critică e aceea care te lovește ușor, dar îți răspunde cu sinceritate și te provoacă să reflectezi.
Mi se pare că, pentru a fi cu adevărat „campioni” în ceea ce facem, trebuie să ne păstrăm autenticitatea și să nu lăsăm, nici măcar pentru o clipă, să ne definească doar diplomele sau aprobările celorlalți. În final, cred că e vorba despre a fi consecvent cu valorile noastre și despre a ne urma pasiunile cu curaj.
Mi-ar plăcea să deschis mai mult despre cum percepeți voi această noțiune de valabilitate – pentru că, până la urmă, dacă ne ajutăm reciproc să ne clarificăm, poate reușim să schimbăm și modul în care ne evaluăm propriile realizări.