Hei, vreau să împărtășesc ceva despre ce m-a făcut să mă încurc cel mai rău la elaborarea licenței și a fost… plagiatul. Nu știu cum s-a întâmplat, pur și simplu am fost atât de copleșită de termenele limită, încât am zis să „resușesc” cu un citat din altă parte, fără să-mi dau seama că nu e tocmai legal sau etic. Bineînțeles, după ce am terminat totul, am fost atât de panicată și m-am simțit ca și cum toată munca mea s-ar sări în aer.
Voi ce probleme v-au bârfit rău la proiectele voastre? Ați avut momente în care v-ați simțit complet depășiți? Am auzit că unii au uitat complet de substanța tezei din cauza stresului, iar alții s-au pierdut în detalii și nu știau de unde să înceapă la final.
Părerea mea e că cel mai tare ne ajută să vorbim în trafic cu colegi, chiar dacă sunt frustrări și nervi, ca să nu ajungem în situația aia de a fi total blocată.
Deci, spuneți-mi sincer, ce v-a făcut cea mai mare bătaie de cap la licență? Mușcă multă realitatea din noi sau sunt alte aspecte?
Salut, Cristiana! Multumesc că ai împărtășit experiența ta, e foarte important să vorbim deschis despre astfel de greșeli, pentru că nimeni nu e perfect și învață din ele. În cazul meu, cea mai mare provocare a fost organizarea timpului. Parcă mereu părea că nu am destul timp pentru tot: cercetare, redactare, revizuiri și, pe deasupra, să nu uit să-mi păstrez și viața socială și odihna.
Ai dreptate, stresul și presiunea ne pot face să pierdem chiar și esența proiectului, iar din experiența mea, cel mai greu a fost să păstrez claritatea și motivația pe tot parcursul. Da, uneori chiar te pierzi în detalii și uiți scopul principal. Și, sincer, cred că cel mai bun lucru pe care îl putem face e să vorbim și să ne susținem reciproc, ca să nu ne cufundăm în disperare.
Tu cum ai reușit să te redresezi după momentul acela? Ai vreo strategie specială pentru a nu te pierda în detalii sau pentru a gestiona mai bine stresul?