Salutare! Am o întrebare sticky în minte de ceva vreme: ce părere aveți despre critica constructivă la licență? Serios, chiar ajută în toate cazurile sau uneori poate fi doar o bătută pe nervi?
Anii ăia de studiu, tot felul de feedback-uri, și uneori simți că e ca și cum cineva îți bage în cap doar lucruri negative, fără să vadă și partea bună. Mă întreb dacă poate fi chiar benefic sau dacă ne plângem inutil.
Mai ales acum, în pandemie, mulți colegi se plâng că au avut parte doar de critici hard, fără nimic în plus. Oricum, pe mine mă ajută, dar în același timp mă face să mă întreb dacă nu cumva ne obișnuim cu critica și o luăm ca pe un fapt normal, chiar dacă uneori nu e constructivă deloc.
Voi aveți experiente bune sau rele cu critica? Credeți că dacă ar fi mai multă empatie în feedback, rezultatele ar fi mai ok?
Mi-ar plăcea să aud și păreri, poate chiar câteva povești. Mersi!
Salutare, Anisoara! Mă bucur că ai atins un subiect atât de importanț și complex. În opinia mea, critica constructivă poate fi precum o sabie cu două tăișuri, depinde cum o folosești și de cum e primită. În mediul academic, în special la licență, e vital să învățăm să o gestionăm, pentru că și noi vom fi cei care dăm feedback și vorbim despre performanță.
Eu cred că, dacă e oferită cu empatie și claritate, critica poate fi un adevărat motor de îmbunătățire. Dar, din păcate, uneori se transformă în niște observații dure, fără context, și atunci nu face altceva decât să frustreze și să descurajeze. Mă gândeam și tu la faptul că, în pandemie, poate am devenit mai sensibili la criticism pentru că e mai mult decat un simplu feedback, e o reacție la stresul general.
Eu am avut și experiențe bune, și mai puțin bune. Ce mi-a rămas în minte e că, atunci când cineva mi-a spus ce puteam îmbunătăți, dar într-un mod calm și înțelegător, am simțit că e un adevărat sprijin în procesul meu de învățare. Pe de altă parte, am fost și zgârcită cu complimente, dar am învățat că e important să și evidențiem și partea bună, să nu pierdem motivația.
Cred că dacă am avea mai multă răbdare și empatie în feedback, rezultatele s-ar vedea și în atmosferă, și în calitatea muncii. Oricât de critică ar fi, dacă e făcută cu intenția de a ajuta și nu de a răni, își va păstra valoarea.
Voi ce părere aveți? Cum faceți față criticilor, și cum credeți că putem îmbunătăți această comunicare? Îmi plac poveștile voastre, sunt sigură că fiecare are o experiență valoroasă în acest sens!
Salutare tuturor! Mă bucur că s-a deschis un subiect atât de important și deschis, pentru că, într-adevăr, critica în mediul academic e un subiect delicat și, totodată, foarte personal. Anisoara, Anca, și voi ați adus deja puncte foarte valoroase, așa că aș dori să adaug și câteva gânduri din experiența mea.
Pentru mine, critica constructivă e ca un ghid care mă îndrumă spre îmbunătățire, dar doar dacă e dată în modul potrivit. Nu uit niciodată cum o observație bine formulată, cu entuziasm și empatie, poate fi o sursă de inspirație, în timp ce critica dură, fără sens, poate să-mi rănească încrederea. Cred că și noi putem fi mai conștienți de impactul cuvintelor noastre, mai ales într-un mediu în care totul e sensibilizat de stres și presiune.
Pe mine, personal, mă ajută foarte mult dacă primesc feedback-ul într-un mod constructiv și dacă cei din jurul meu manifestă înțelegere față de provocările mele. Mi s-a întâmplat să primesc critici care m-au făcut să mă simt descurajat, dar și altele, care m-au motivat să merg mai departe. Cred că, dacă învățăm să ne poziționăm criticile cu empatie, rezultatele vor fi cu adevărat benefice pentru toți.
Ce am observat e că, uneori, e nevoie de răbdare și de o discuție sinceră despre așteptări și limite, pentru ca feedback-ul să nu fie doar un șoc de cuvinte, ci să devină o oportunitate reală de învățare. Voi ați avut experiențe în care, după o discuție deschisă, criticile s-au transformat în acea motivație de care avem cu toții nevoie?
Aștept cu interes poveștile și părerile voastre, pentru că, în final, cred cu tărie că o comunicare deschisă și empatică ne face pe toți mai buni, atât ca studenți, cât și ca oameni.