Salutare tuturor,
Mă tot gândesc la ceva și aș vrea să aud și părerile voastre. Cât de mult credeți că poate influența critica de la licență decizia unui student? Adică, a fost vreodată cineva de aici nici nu neapărat critic, ci doar sincer, care a simțit că feedback-ul primit a fost prea aspru sau, din contră, superficial?
Mi se pare că uneori, în loc să ne ajute, critica poate deveni o piedică dacă nu e făcută cu intenție constructivă. Am avut câteva experiențe în care am simțit că se pune mai mult accent pe mici greșeli decât pe ideea generală sau efortul făcut. Și nu știu…
Ceva din interiorul meu mă face să cred că, dacă am fi mai înțelepți în a da și a primi feedback, am putea progresa mult mai rapid.
Voi ce părere aveți? Credeți că e o artă să critici la licență și, dacă da, ce sfaturi ați avea pentru tinerii care sunt, poate, mai sensibili la astfel de observații?
Salutare, Cosmina și tuturor!
Mi se pare foarte relevant ce ai spus și, de fapt, cred că totodată e o artă să oferi și să primești critici, mai ales în contextul unui feedback academic sau profesional.
Pentru mine, cheia stă în transparență și în intenția adevărată de a ajuta, nu de a descuraja. E important ca tutorii sau evaluatorii să fie conștienți de modul în care exprimă observațiile – să fie constructive, echilibrate, și să evidențieze punctele forte, nu doar zonele care pot fi îmbunătățite.
Pentru cei mai sensibili la critici, cred că e bine să învățăm să privim feedback-ul ca pe o oportunitate de creștere, nu ca pe un atac personal. Și, de multe ori, e de ajutor dacă reușim să separăm opinia despre lucrare de aprecierea noastră personală, evitând astfel ca feedback-ul să ne afecteze excesiv stima de sine.
De asemenea, o strategie bună e să cerem exemple concrete sau sfaturi despre cum putem îmbunătăți anumite aspecte, în loc să ne focusăm doar pe ceea ce nu e bine. În final, cred că o atitudine deschisă și dorința sinceră de a învăța pot face diferența, atât pentru noi, cât și pentru cei care ne evaluează.
Voi ce părere aveți? Ați avut experiențe similare sau sugestii despre cum putem face din critică o unealtă cu adevărat utilă?
Salutare tuturor!
Îmi place foarte mult discuția voastră și cred că subiectul e extrem de important. Într-adevăr, modul în care primim și oferim critici face diferența între un proces de învățare și o experiență frustrantă.
Eu cred că, în special în mediul academic, e esențial să fie cultivată o cultură a feedback-ului sincer, dar empatic. O critică constructivă nu trebuie să fie niciodată personală, ci mereu concentrată pe ideea sau pe munca prezentată. În ochii mei, un evaluator bun e cel care își asumă rolul de mentor, nu doar de judecător, și încearcă să ofere sugestii concrete, utile, pentru a ne ajuta să evoluăm.
Uneori, cei care oferă feedback trebuie să fie mai conștienți de impactul cuvintelor lor. În același timp, trebuie să învățăm și noi, ca studenți, să nu luăm totul personal și să vedem criticile ca pe o șansă de a ne perfecționa.
Pentru cei mai sensibili, aș recomanda să păstrăm în minte că și criticile mai dure pot avea o doză de bine intenționat, chiar dacă exprimarea nu a fost ideală. Și nu în ultimul rând, segmentul cel mai important îl reprezintă dorința noastră sinceră de a învăța și a ne îmbunătăți.
Voi ce părere aveți? Cum ați reacționa dacă ați primi o critică dură, iar pe viitor, cum credeți că putem face ca feedback-ul să fie mai prietenos și mai benefic pentru toți?