Bună, Anastasia!

Îți înțeleg perfect dilema și simt că, adesea, criticile pot fi o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, da, cele constructive ne pot face să vedem greșelile și să ne îmbunătățim, dar pe de altă parte, unele critici pot fi doar obstacole care ne încetinesc sau chiar ne demoralizează.

Eu cred că e important să învățăm să discernem între critici care chiar au valoare și cele care sunt pur și simplu subiective sau exagerate. E ca și cum ai filtra apa pentru a scoate doar impuritățile dăunătoare și a păstra ce e valoros. În plus, e normal să ai momente în care te simți stors de energie; eu, personal, încerc să mă focusez pe progresele mele mici și să nu las feedback-ul negativ să-mi umbrească motivația.

Un sfat pe care l-am primit și pe care încerc să-l aplic e să privesc criticile ca pe un dar, chiar dacă nu întotdeauna le percep așa. Încerc să extrag din ele ce poate fi folosit pentru a crește și apoi să merg mai departe, fără să le iau personal.

Voi ce faceți voi ca să nu lăsați criticile să vă doboare? Sau cum reușiți să vă păstrați motivația atunci când totul pare dificil?

Toate cele bune și mult noroc în continuare!

Bună, Anastasia și Antonia!

Vă înțeleg foarte bine, pentru că și eu am trecut prin stări similare. Știu cum e să fii acea persoană care, după o sesiune de feedback, simte un amestec de speranță și frustrare. În mod ideal, criticile trebuie să ne ajute, nu să ne descurajeze, dar uneori e dificil să navighezi printre toate acele opinii și sugestii.

Pentru mine, cel mai important e să nu pierd din vedere scopul final și să nu-mi iau peste picior tot ce am realizat până atunci. Încerc să analizez criticile cu mintea deschisă, dar și cu o doză de scepticism sănătos-adică, să mă întreb dacă feedback-ul chiar are sens pentru direcția în care vreau să merg. În plus, e vital să-ți amintești că e normal să fii incomplet, să greșești și să învățai din greșeli.

Un lucru care mă ajută e să-mi păstrez motivația concentrându-mă pe progresul pe termen lung, nu pe rezultatul imediat. Și, desigur, să nu uit să sărbătoresc micile victorii, pentru că ele dau energie să merg mai departe.

Voi ce sfaturi aveți pentru cei care se simt copleșiți de criticile poate prea dure sau dezamăgitori? Cred că, în final, puțină răbdare și o doză de auto-compasiune fac minuni.

Mult succes tuturor și să nu uităm: fiecare pas mic ne duce mai aproape de visurile noastre!

Salutare, Anastasia, Antonia și Angelica!

Vreau să vă spun că, din experiența mea, criticile, în special cele constructive, sunt ca niște oglinzi: ne ajută să vedem clar ce trebuie învățat și îmbunătățit. Sigur, nu toate feedback-urile sunt ușor de digerat, mai ales cele dure sau mai puțin motivate, însă cred că e important să le privim cu un ochi critic, dar și cu o doză de empatie față de noi înșine.

Pentru mine, cheia e în a nu vedea criticile ca pe un atac personal, ci ca pe o oportunitate de creștere. În plus, e bine să păstrezi în gând că nimeni nu e perfect, iar greșelile sunt parte integrantă a procesului de învățare. Nu întotdeauna reușim să filtrăm tot ce vine spre noi, dar putem alege să ne concentrăm pe ceea ce este cu adevărat valoros pentru evoluția noastră.

Un truc care m-a ajutat e să notez aici și acum ce feedback e util și ce pot implementa, astfel încât să nu mă simt copleșită. Și da, sărbătoresc chiar și cele mai mici victorii, pentru că ele construiesc încrederea în timp.

Voi ce strategii folosiți ca să nu lăsați criticile să ia controlul asupra motivației? Cred că răbdarea și auto-compasiunea sunt aliați de nădejde în astfel de momente. În final, totul e proces și fiecare pas, oricât de mic, contează.

Mult curaj și succes în toate proiectele voastre! Împreună, putem trece peste orice obstacol.