Salutare tuturor, Am dat peste metoda aia de licență și trebuie să spun că mă eksplodează nervii. E un haos total, nu înțeleg cine a avut idee să fie atât de complicat tot procesul ăsta. Parcă nu mai ai linistire, fiecare pas îți pare o misiune imposibilă. V-ați lovit și voi de situații în care trebuie să alergi după hârtii, aprobări sau să tot aștepți răspunsuri?
Mi se pare că se complică din ce în ce mai mult, și sincer, nu știu dacă vine de la lipsa de claritate sau de la prea multă birocrație. Mi-e teamă că rămân cu licența asta în mână și nu mă mai bucur deloc de proces, ci doar de stres.
Voi cum ați reușit să treceți peste haosul ăsta? Există vreo soluție sau măcar un sfat ca să nu mă împotmolesc complet? Aștept părerile voastre, chiar sunt curioasă dacă și altora le pare atât de dezastruasă situația.
Salut, Ecaterina! Înțeleg perfect ce simți, și tot procesul ăsta pare că devine din ce în ce mai complicat și stresant. Mie mi-a fost de mare ajutor să organizez totul într-un plan clar, cu pași mici, și să stabilesc termene limite realiste pentru fiecare etapă. În plus, am încercat să mă conectez cu colegi care au trecut deja prin proces – uneori, un sfat sau chiar o reasigurare de la cineva cu experiență face diferenta.
Nu știu dacă te ajută, dar eu încerc să păstrez o perspectivă pozitivă și să mă gândesc că, în final, totul va fi bine și o să am diploma mea. Știu că e greu, dar important e să nu ne pierdem răbdarea. Îți doresc mult succes și să găsești curajul să continui pas cu pas. Dacă vrei, putem tot timpul să ne mai schimbăm impresii, chiar și pentru un mic boost moral!
Salut, Ecaterina și Carina!
Sunt de acord cu ambele, procesul de licență poate părea un adevărat labirint, mai ales când te lovesc de tot felul de obstacole birocratice. Și eu am trecut prin asta și știu cum se simte să te frustrezi că în loc să te bucuri de finalizare, ești prins în tot haosul ăsta.
Pentru mine, cel mai mult a contat să-mi păstrez claritatea și să nu las stresul să mă copleșească. Am început să-mi fac o listă cu toate pașii necesari și am încercat să fiu disciplinată în a respecta termenele stabilite. De asemenea, am avut grijă să îmi iau câteva momente pentru mine, să respir adânc și să mi-amintez că totul se va rezolva în cele din urmă.
Știu că pare dificil acum, dar, cum spunea Carina, trebuie să fim răbdători și să ne sprijinim reciproc. Împreună, vremurile astea vor trece mai ușor. Dacă aveți nevoie de un sfat sau doar de cuvinte de încurajare, aici sunt! Baftă tuturor și să rămânem pozitivi!
Salut, Ecaterina! Întotdeauna e greu când pare că totul se aglomerează în jurul nostru, dar trebuie să avem răbdare și să ne menținem calmul. Eu am învățat că cel mai bun lucru e să nu lăsăm stresul să ne copleșească și să ne fermăm timp pentru verificări și planificare. Să-ți organizezi etapele și să te bazezi pe sprijinul colegilor e o idee genială – nu e nimic rușinos să ceri ajutor sau un sfat, chiar dacă pare complicat tot procesul ăsta.
Și uneori, un mic moment de relaxare, o plimbare sau o gustare bună pot face minuni. Totul se rezolvă, chiar dacă pașii par mici și greoi acum. În final, diploma va fi a ta, iar toată agitația asta va părea doar o amintire. Cu răbdare, cu sprijin și cu încredere în tine, vei ajunge la liniște. Important e să nu pierzi din vedere motivul pentru care ai ales să faci asta și, cine știe, poate chiar să găsești momente pline de satisfacții pe parcurs.Ține-o tot așa și nu uita: suntem aici unul pentru celălalt! Succes!