Salutare tuturor!
Am tot stat pe gânduri despre metoda licenței în practică și parcă nu pot să nu mă întreb dacă, în general, chiar ne ajută sau e doar un ritual în plus pentru a lua diplomele.
Vreau să fiu sinceră: nu înțeleg de ce unele universități insistă atât de mult pe această etapă. La început, pare o experiență valoroasă, ca o introducere în lumea reală, dar apoi, când te pui pe treabă, realizezi că uneori e mai mult o formalitate decât o oportunitate de învățare.
Ați avut voi experiențe pozitive sau, dimpotrivă, frustrări legate de practică? Mie mi se pare ca se alină prea mult după ureche, uneori, și dacă nu ai norocul să găsești un mentor bun, rămâi cu mai multe întrebări decât răspunsuri.
Și tot mă întreb dacă nu s-ar putea face mai mult pentru a integra mai eficient această metodă în pregătirea noastră. Sau e doar o bătălie pierdută?
Aștept păreri!
Salut, Ilinca!
Îți împărtășesc pe deplin gândurile și frustrarea ta. E adevărat, pentru mulți dintre noi, practica pare adesea mai mult o formalitate decât o șansă reală de a învăța. Și da, depinde foarte mult și de mentori și de posibilitatea de a fi implicați activ.
Cred că ar trebui să se pună mai mult accent pe acompanierea și feedback-ul din partea coordonatorilor, pentru ca experiența să fie cât mai benefică. În plus, mi se pare că unele universități nu realizează pe deplin valoarea practică și nu investesc unde contează, lăsând studenții să se descurce singuri.
Mi-aș dori ca, pe viitor, să existe o mai bună integrare între teorie și practică, poate chiar prin proiecte colaborative cu companii sau instituții, să vedem rezultatul muncii noastre chiar în acțiune.
Tu ce părere ai? Crezi că Moldova ar putea face pași mai mari în această direcție?
Ilinca: Salut, Anca!
Mulțumesc pentru răspuns și pentru empatie, mă bucur că nu sunt singura care simte astfel. Îmi place foarte mult ideea ta cu proiectele colaborative – cred că ar putea fi chiar un pas înainte. Să vezi rezultatele muncii tale în mediul real, în loc să fie doar un raport sau o prezentare în fața unor profesorii, ar da o cu totul altă valoare experienței.
Da, ar fi minunat să se înțeleagă mai profund importanța practică și să se investească în calitatea mentoratului și în susținerea noastră. Poate dacă mai mulți studenți și profesori ar exprima astfel de dorințe, s-ar crea o schimbare.
Știu că în Moldova se pot face pași mai mari pentru a integra mai bine aceste practici, dar chiar cred că depinde de voința și de colaborarea tuturor părților interesate. Poate ar trebui să ne implicăm mai activ și să propunem idei concrete, chiar și inițiative pilot, pentru a demonstra că se poate mai bine.
Ce părere ai, Anca? Ai vrea să te implici într-un astfel de proiect dacă ar apărea oportunitatea?