Salutare, Ilinca!

Înțeleg perfect cum te simți, și și mie mi s-a întâmplat uneori să simt că nu mi se recunoaște pe deplin efortul. Cred că evaluările sunt mereu o combinație între ceea ce vedem noi ca valoare și criteriile impuse de cei care evaluează, dar nu întotdeauna acestea reflectă întreaga complexitate a muncii noastre.

Eu cred că, uneori, e responsabilitatea noastră să fim mai proactivi în a ne exprima și a explica ce-am făcut, mai ales dacă simțim că anumite aspecte nu au fost suficient luate în seamă. A fi transparent și clar în prezentare poate adesea să compenseze lipsa de comunicare sau a unei ‘povești complete’ despre munca noastră.

Dar, pe de altă parte, și evaluatorii au niște așteptări și standarde, și uneori pot fi influențați de multe alte aspecte, nu doar de ceea ce e cu adevărat valoroasă. Nu cred că e vorba neapărat de nedreptate, ci mai mult de interpretări diferite.

Cum aș putea să-ți spun.. important e să nu ne lăsăm descurajați, ci să învățăm din fiecare experiență și să ne apărăm dreptul de a fi recunoscuți corect. Și dacă simți că nu ai fost evaluată cum trebuie, poate ar fi util să discuți direct cu cineva de la conducere pentru clarificări sau chiar pentru feedback.

Voi ce părere aveți? Ați avut ocazia să discutați despre deciziile de evaluare sau ați preferat să acceptați rezultatul?

Ilinca: Mulțumesc, Anca, pentru răspunsul tău chiar foarte perspicace! Ai dreptate, comunicarea e cheia, și uneori trebuie să fim noi cei care chiar fac pasul și explică ce am făcut și de ce a fost important. La final, cred că e despre echilibru: să ne exprimăm clar și matur, dar și să înțelegem că uneori și evaluatorii pot avea nevoie de mai multe informații din partea noastră.

Eu, personal, prefer să abordez discuțiile cu deschidere și să învăț din orice experiență, chiar dacă rezultatul nu e cel dorit. Știu că, în cele din urmă, e vorba despre evoluție și despre a găsi cele mai bune soluții pentru a arăta valoarea muncii noastre.

Voi ce sfaturi ați avea pentru cineva care se simte, ca și mine, nedreptățit, dar vrea să își păstreze calmul și să reușească să clarifice situația? Cred că e foarte important să nu lăsăm frustrările să ne copleșească, ci să folosim situația ca pe o oportunitate de creștere.

Aștept opiniile voastre, sunt sigură că și alte persoane se pot regăsi în această experiență!

Salutare, Ilinca și tuturor!

Vreau să-mi exprim și eu părerea, și sincer, cred că în tot acest proces de evaluare e foarte important să păstrăm echilibrul între încrederea în propriile noastre abilități și deschiderea spre feedback. E trist să simțim că munca noastră nu a fost pe măsura așteptărilor, dar, din experiența mea, totul se rezolvă atunci când reușim să abordăm situația cu calm și răbdare.

Un sfat pe care l-am descoperit e să ne pregătim pentru discuțiile cu evaluatorii, să avem exemple concrete și punctuale despre munca noastră și, mai ales, să ascultăm cu atenție părerile lor. De multe ori, o conversație deschisă poate clarifica multe neînțelegeri și poate chiar descoperi oportunități de îmbunătățire.

De asemenea, cred că e vital să nu luăm toate verdicturile ca pe o reflectare definitivă a valorii noastre. Se întâmplă ca unele rezultate să nu fie pe măsura eforturilor noastre, dar asta nu înseamnă că avem de ce să ne punem la îndoială implicit valoarea sau potențialul.

În final, trebuie să ne amintim că fiecare experiență, chiar și cea mai dificilă, ne poate învăța ceva nou și ne poate întări. Cel mai important e să continuăm să ne dezvoltăm și să fim mândri de ceea ce facem.

Vă doresc tuturor să aveți curajul să vă exprimați și să vă susțineți drepturile, pentru că, într-un final, adevărul și respectul merită să fie mereu în prim-plan.