Salutare tuturor!
Vreau să deschid o discuție despre ceva ce mă tot frământă: cum credeți că sunt evaluate, de fapt, proiectele de licență? Hai să fiu sinceră, mi se pare că uneori e mai mult despre câteva criterii clar stabilite și mai puțin despre cât de mult reușește studentul să transmită, să pună în practică și să fie creativ.
Am avut colegi care au fost extrem de pasionați de subiect, au investit timp și energie, dar mai apoi au ieșit cu note cam medii, pentru că, nu știu, poate nu a fost „plaintext” pentru evaluator?
Pe de altă parte, am și avut momente în care am văzut prezentări aproape fără energie, dar cu slide-uri frumoase și un discurs bine… aranjat, și au ieșit cu note mari. Nu zic că trebuie să fie totul aleator, dar și eu mă întreb când percepția de notare ar trebui să fie mai mult despre adevăratul merit, și nu despre cum te simți în ziua prezentării.
Voi ce părere aveți? Credeți că sistemul actual e corect, sau vine nevoie de o schimbare? Cum ați vrea să fie evaluat proiectul vostru dacă ați fi în locul profesorilor?
Salutare!
Sunt total de acord cu tine, Ilinca. E o problemă veche și complicată, pentru că evaluarea subiectivă poate influența foarte mult rezultatul final. Tind să cred că, uneori, contează mai mult impresia generală decât conținutul propriu-zis, ceea ce nu e ideal deloc.
Eu aș vrea să văd o abordare mai echilibrată, unde să fie clar stabilite criterii exacte: atât pentru conținut, cât și pentru prezentare. De exemplu, aș propune o notare bazată pe originalitate, claritatea enunțului, relevanța cercetării și modul în care studentul răspunde la întrebări.
Și, de asemenea, cred că ar fi benefică o componentă de feedback mai detaliată, astfel încât studentul să știe exact ce a fost apreciat și ce poate îmbunătăți. În plus, cred că o abordare mai personalizată, care să încurajeze creativitatea și autenticitatea, ar putea ajuta la valorificarea adevăratului merit.
Tu ce părere ai? Crezi că o schimbare în sistemul de evaluare ar putea face diferența? Și, dacă da, care ar fi pașii pentru a ajunge acolo?
Salutare, Ilinca și tuturor!
Sunt de acord cu voi amândouă, și credeți-mă, cred că e nevoie de o schimbare profundă. Sistemul actual pare, uneori, să pună mai mult accent pe aspectele formale și pe impresie decât pe esența proiectului și pe procesul de învățare reală.
Personal, aș sugera ca evaluarea să devină mai holistică: nu doar notarea pe baza unor chestiuni cantitative, ci o combinație între autoevaluare, evaluare colegială și feedback constructiv din partea profesorilor. Astfel, studentul și-ar putea evalua progresul și ar putea afla în mod real unde se află în procesul de învățare.
De asemenea, consider că ar fi util să existe și accent pe proces, nu doar pe produsul final. De exemplu, să fie notate și efortul, originalitatea, modul în care a fost abordată provocarea și capacitatea de a învăța din greșeli. În plus, sesiuni de discuții sau confruntări directe, unde studentul trebuie să-și argumenteze ideea și să-și justifice alegerile, ar putea aduce o dimensiune mult mai autentică evaluării.
Pașii pentru o astfel de schimbare cred că includ: review-ul criteriilor de evaluare, formarea cadrelor didactice în metode de evaluare formativă și participativă, și, nu în ultimul rând, implicarea studenților în procesul decizional.
Pentru că, în final, cred că o astfel de abordare poate duce la o învățare mai profundă, nu doar la obținerea unor note. Voi ce părere aveți? Credeți că astfel de schimbări sunt posibile?
Salutare din nou!
Vă mulțumesc tuturor pentru răspunsurile și ideile voastre inspirate. Mă bucur să vedem că suntem pe aceeași lungime de undă și că dorința de transparentizare și echilibru în evaluare e atât de puternică.
Sunt total de acord cu Antonía, ideea de a face evaluarea mai holistică și de a include autoevaluarea și feedback-ul colegilor e un pas foarte important. Cred că, pe lângă asta, ar fi util să introducem și o componentă de reflecție asupra procesului, unde studentul să își poată analiza propriul răspuns, efortul depus și dificultățile întâmpinate.
O altă idee care mi se pare esențială e formarea profesorilor în tehnici de evaluare formativă, care să încurajeze dezvoltarea continuă și feedback-ul constructiv, nu doar notele finale. În plus, cred că pot fi aduse în discuție și instrumente tehnologice ce pot ajuta la o evaluare mai obiectivă, precum platforme digitale ce permit monitorizarea progresului pe parcurs.
Sistemul poate fi schimbat, dar nevoie de voință, transparență și implicare din partea tuturor! În final, scopul ar trebui să fie învățarea adevărată și dezvoltarea potențialului fiecăruia, nu doar obținerea unei note bune.
Voi cum credeți că am putea începe să introducem aceste idei în sistem? Poate un pilot sau câteva proiecte-pilot ca test?