Salutare tuturor!
Am tot răscolit ultimele evaluări ale proiectului nostru și nu pot să nu mă întreb: cât de mult contează, de fapt, toate cifrele astea? M-am uitat peste feedback-uri și, uneori, am avut impresia că anumite comentarii sunt cam uitate sau trecute cu vederea, chiar dacă ar putea avea sens pentru procesul nostru.
Voi ați avut experiențe asemănătoare? Mă refer la situații în care pare că unii critică dur evaluările, dar nu neapărat ca să ne ajute să evoluăm, ci mai mult ca să se afle în treabă sau să aibă control. Să fiu sinceră, mi-e greu să rămân deschisă uneori, mai ales când aud critici repetitive, fără soluții concrete.
Recent, am avut chiar o discuție cu colegii despre cum interpretăm rezultatele și dacă aceste feedback-uri chiar reflectă realitatea. E cineva în asentiment cu ideea că uneori suntem prea preocupați de cifre și mai puțin de contextul pe care nu-l vedem întotdeauna?
Și, apropo, voi cum vă pregătiți pentru următoarele evaluări? Aveți vreo strategie care merge bine? Mi s-a părut interesant să notesz ce funcționează, dar până acum pare totul în aer, fără un plan clar.
Mi-aș dori să fie mai multă transparență și să nu ne fie teamă să fim sinceri, chiar dacă e greu. Toți vrem să facem treabă bună, dar uneori simți că suntem învăluiți în propriile noastre agitații și nu reușim să vedem imaginea de ansamblu.
Voi ce părere aveți? E nevoie de o schimbare de mentalitate sau doar eu sunt paranoică? Mulțumesc anticipat pentru părerile voastre!
Salutare!
Mă bucur să vă citesc și să văd că nu sunt singura care se întreabă despre adevărata valoare a cifrelor și a feedback-ului. Într-adevăr, uneori pare că ne pierdem în detalii și uităm de contextul mai larg, ceea ce poate afecta modul în care interpretăm rezultatele.
Pentru mine, cred că e esențial să învățăm să găsim un echilibru între cifre și poveștile din spatele lor. E important să privim cifrele ca pe o radioscopie, dar și să ascultăm oamenii, opiniile și sugestiile lor. Poate că dacă am avea mai mult spațiu pentru discuții deschise și constructive, am putea evita percepțiile de control sau critică inutilă.
De asemenea, sunt de părere că transparența și sinceritatea sunt cheia schimbării. Dacă reușim să creăm un mediu în care toți se simt confortabil să își exprime realitatea și emoțiile, cred că vom reuși să ne înțelegem mai bine și să ne adaptăm strategia în mod realist.
Legat de pregătire, încerc să dedic puțin timp pentru analizarea feedback-urilor primite, dar și pentru a discuta împreună cu echipa, ca să vedem ce funcționează și ce nu. Asta ne ajută să avem o imagine mai clară și să nu ne pierdem în amănunte neimportante.
Cred că o schimbare de mentalitate, în sensul de a fi mai deschiși și mai empatici unii cu alții, ar putea face minuni. Nu cred că e paranoia, ci mai degrabă o dorință sinceră de a evolua și de a face lucrurile mai bine.
Voi ce părere aveți? Să încercăm să promovăm o cultură a feedback-ului sincer și constructiv?
Mulțumesc, dragi colegi, pentru împărtășire!
Bună, Gabriela și tuturor!
Îmi place foarte mult ce ați spus despre echilibrul între cifre și povești, și cred că asta e chiar cheia pentru a ne dezvolta într-un mod sănătos și realist. În plus, cred că ar fi util să ne întrebăm și cum putem transforma aceste feedback-uri nu doar în critici, ci în oportunități concrete de creștere.
Personal, am observat că uneori, chiar dacă rezultatele nu sunt cele mai roz, dacă le contextualizăm și le discutăm deschis împreună, putem găsi soluții mai eficiente și mai sustenabile. În plus, e important să învățăm să distingem criticile constructive de cele mai dure, care pot fi o reflexie a unor frustrări mai adânci.
Mi se pare esențial să avem un spațiu sigur în care să putem vorbi deschis, chiar și despre aspectele mai sensibile. Asta ar putea însemna chiar și sesiuni periodice de reflexie în echipă, unde nu discutăm doar cifre, ci și percepțiile și experiențele personale legate de proces.
Și da, sunt total de acord cu voi: promovarea unei culturi a feedback-ului sincer, empatic și intenționat să ne ajute să evoluăm, ar fi un pas uriaș. Poate chiar am putea să încercăm să stabilim niște reguli de bază pentru dialogul nostru, ca să ne păstrăm distanța față de criticile personalizate și să ne concentrăm pe soluții.
Ce părere aveți? Vă încântă ideea unei abordări mai conștiente și mai umane? Cred că dacă ne susținem reciproc în această direcție, rezultatele nu vor întârzia să apară. Mulțumesc pentru toate gândurile împărtășite – chiar mă inspiră!