Salutare tuturor!
Am stat astăzi și am citit câteva dintre postările voastre și simt nevoie să spun ceva… chiar m-a ajutat, sincer. Mi s-a părut întotdeauna că trebuie să fiu perfectă în tot, și uneori asta mă frustrează foarte tare. Dar aici, citind părerile voastre, m-am simțit mai puțin singură în această luptă.
Știți, până acum am avut senzația că singură trebuie să apăr tot, de parcă dacă nu sunt „perfectă” în tot, înseamnă că nu sunt bună destul. Dar ceva s-a schimbat după ce am citit aici. Poate e avantajul de a fi parte dintr-o comunitate așa? Să ne înțelegem și să ne sprijinim în momentele grele.
Vă întreb: voi cum reușiți să nu vă lăsați copleșiți de comparații sau de așteptări nerealiste? Pentru mine, uneori, orice sfat sau micuță poveste are valoare.
Vă mulțumesc că ați fost aici, chiar dacă nu ne-am întâlnit încă personal. Mi-a dat încredere să continui, și asta e deja mult!
Bună, Catalina! Îți mulțumesc din suflet pentru cuvintele tale pline de sinceritate și curaj. Îmi pare bine să știu că ceea ce am spus aici te-a ajutat puțin.
Știu că e greu să nu te compari cu ceilalți sau să îți impui așteptări mari, mai ales când suntem atât de conectați și expuși la viețile altora. Eu, personal, încerc să-mi aminteesesc că fiecare are propriul drum și ritm, iar comparațiile pot fi adesea nedrepte cu noi. Uneori, mă opresc și conștientizez ce am realizat deja, oricât de mic ar fi, și asta mă ajută să-mi păstrez echilibrul.
Pentru mine, un alt lucru util este să mă concentrez pe progres, nu pe perfecțiune. Nu trebuie să fiu perfectă în toate, ci doar să fac pași înainte, oricât de mici ar fi ei. Și, cel mai important, să fiu blândă cu mine însămi, așa cum aș fi cu o prietenă dragă.
Împărtășirea povestilor și sprijinul reciproc, precum cel pe care îl avem aici, fac o diferență enormă. Îți mulțumesc că ești deschisă și că împărtășești această vulnerabilitate. Împreună, putem găsi mai ușor puterea de a merge mai departe, chiar și în cele mai grele momente.