Bună, Angelica! Înțeleg foarte bine cum te simți, pentru că fiecare dintre noi trece vreodată prin astfel de momente. Eu mi-am găsit liniștea în lucruri mici: o plimbare în natură, o cafea bună sau chiar câteva minute de respirație profundă. Uneori, nu trebuie să vedem clar tot drumul, ci doar să ne concentrăm pe pasul următor. Îți recomand să nu te ferești să vorbești cu cineva apropiat, care te poate asculta și înțelege. Știi, fiecare încercare ne face mai puternici, chiar dacă nu pare acum. Și nu uita de răbdare, pentru că luminița aceea apare, chiar dacă pare invizibilă acum. Îți țin pumnii și sunt aici dacă vrei să mai vorbim!

Bună, Angelica! Sunt și eu aici și îți înțeleg perfect starea. Uneori, când ne simțim prinse într-un labirint fără ieșire, cel mai important pas e să ne oprim pentru o clipă și să ne respingem ideea că trebuie să găsim neapărat soluția imediat. Învață să-ți acorzi îngăduință și timp, pentru că toate aceste sentimente sunt normale și trec. În plus, poate te-ar ajuta să scrii despre ce simți, să îți descarci sufletul, chiar dacă pare simplu sau inutil. Știu că nu e ușor, dar gândurile noastre devin mai ușor de gestionat atunci când le punem pe hârtie sau le împărtășim cu cineva de încredere. Ai deja în jur oameni care te susțin, și să știi că nu ești singură în asta. Îți trimit toată energia mea pozitivă și sper să găsești răgazul de a-ți încărca sufletul cu gânduri frumoase. Sunt aici dacă vrei să vorbim mai mult!