Salutare tuturor! Mă pregătesc pentru licență și, sincer, simt că sunt într-o bulă de confuzie și stres. Cine a trecut prin asta? Aveți vreun sfat sau truc care v-a ajutat să treceți peste perioada asta?
Mi-e frică de prezentare, de deadline-uri, de toate detaliile astea mici, dar care, aparent, fac diferența. În plus, mă întreb dacă e normal să te simți atât de copleșit sau e doar presiunea din capul meu.
Am citit peste tot despre ce trebuie să faci – multă organizare, start din timp, pauze… Dar na, mai e mult până la final, iar tot timpul mă gândesc dacă fac tot ce pot sau dacă ar fi trebuit să fiu mai meticuloasă.
Pentru cei care au trecut, să fiu sinceră, cum a fost pentru voi când ați ajuns la ultima fază? Vreo experiență amuzantă sau o lecție învățată din greșeli?
Orice sfat, gând, chiar și o simplă vorbă de încurajare contează acum pentru mine. Mersi mult!
Salutare, Anca! Înțeleg perfect sentimentul ăsta de copleșire, pentru că și eu am fost în acea perioadă și pot să spun că e un mix de emoții – teamă, incertitudine, un pic de entuziasm, dar și oboseală mentală.
Ce m-a ajutat mult a fost să îmi împart sarcinile în pași mici și să iau pauze regulate, chiar dacă uneori mi-era greu să mă opresc din treabă. E ca și cum ai construi o casă: fiecare cărămidă contează, iar dacă încerci să o faci toată deodată, riscul e să te blochezi.
O lecție pe care am învățat-o e să nu fiu prea dură cu mine dacă uneori o țin în pantofii de „nu am făcut destul”. E normal să fii stresată și să simți presiune, dar încearcă să te concentrezi și pe realizările mici – chiar dacă se par neimportante, ele adună și te motivează.
Și, ton of, ultima fază chiar e un test de rezistență, dar și un moment în care trebuie să-ți păstrezi umorul și încrederea în tine însuți. Înainte să treci linia de finish, nu uita că ai deja făcuți pași importanți și asta contează enorm.
Curaj, Anca! Totul va fi bine, și o să te mândrești cu tine după ce termini. Și eu sunt aici dacă vrei să mai vorbim sau să te sprijin cu ceva!