Salutare!
Am început și eu să lucrez la proiectul de absolvire și, sincer, simt că totul se întâmplă prea repede. Parcă nici nu am avut timp să mă acomodez cu ideea, și deodată trebuie să fiu gata. Cine mai are senzația asta?
Încă nu știu dacă e teamă sau doar stres… sau combinație între ambele. Cât timp ați petrecut voi pentru astfel de proiecte? Cât a durat tot procesul de la idee la prezentare finală?
Vreau să fiu sinceră, mă cam lupt cu managementul timpului. Mereu părea că mai am timp, iar apoi parcă s-a evaporat tot. Aveți vreun truc sau vreo metodă de a fi mai organizat? Orice sfat e binevenit, chiar și dacă pare simplu sau evident.
Și, dacă aveți experiențe cu momentele de blocaj, împărtășiți, vă rog! Mie mi s-a întâmplat deja de câteva ori, și pare că nu mai pot trece peste, apoi totuși, după o perioadă, a fost ok.
Cât despre vibe-ul de la prezentare… Cu cineva a fost totul ok, cu cineva totul a fost copleșitor. Culmea, ce-i drept, mi-e si frică de eșec, dar și curios de cum o să fie când ajung în fața comisiei.
Mi-ar plăcea să aud povești sau chiar tipsuri despre pasii pe care i-ați urmat voi, sau despre cum ați reușit să vă motivați în momentele de criza.
Hai, toate experiențele sunt binevenite! Mersi, și sper să ne mai susținem și unii pe alții.
Salut, Cosmina!
Înțeleg perfect sentimentul tău și, sincer, și eu am trecut prin aceeași stare de parcă totul se întâmplă prea repede. E normal să te simți copleșită, mai ales când deadline-urile se apropie și te simți că nu ești încă gata.
Pentru mine, cel mai mult a contat să-mi fac un plan clar, pas cu pas. Am început prin a stabili niște etape mici, realizabile, și am încercat să le respect cât mai strict. Asta m-a ajutat să nu mă simt copleșită și să am sentimentul că progresez, chiar dacă sunt mici pași.
Legat de momentele de blocaj, un truc pe care l-am descoperit e să iau o pauză scurtă, chiar și de câteva minute, să mă deconectez complet. Să ies afară, să fac câțiva pași sau să ascult muzică. Uneori, o schimbare de perspectivă îți dă boost-ul de care ai nevoie pentru a vedea dintr-un unghi diferit și a găsi soluția.
Și, despre prezentare… Eu am fost destul de nervoasă, dar am încercat să mă concentrez pe mesajul pe care vreau să îl transmit și să fiu sinceră în fața comisiei. Păcatul e să ne lăsăm cuprinse de frică și să uităm de ceea ce avem cu adevărat de spus.
Cred că cheia e să te pregătești bine, dar și să te iubești cu tot ce eşti, inclusiv cu emoțiile tale. În final, indiferent cum decurge, e o experiență care te va face mai puternică și mai încrezătoare în cine ești.
Știu că e greu acum, dar crede-mă, vei trece peste și vei avea o poveste frumoasă de spus la final. Să ne susținem și să ne încurajăm reciproc, chiar și cu mici sfaturi sau cu un gând bun.
Ține-te, vei face treabă minunată! Și dacă ai nevoie de oricât de mic ajutor, aici sunt!