Salut, mă întreb și eu uneori dacă licența pe care o obținem după ani de Euro-studii chiar are valoare pentru piața muncii sau e doar o hârtie frumoasă. V-ați întrebat vreodată dacă se merită să investim atât timp și energie într-un sistem care pare tot mai distant de ce avem cu adevărat nevoie?
Mi-ar plăcea să aud păreri, poate unele idei despre cum am putea face ca această „licență” să devină mai relevantă pentru noi, pentru carierele noastre, nu doar pentru CV-uri abstracte. Poate ar trebui să includem mai multe practici, experiențe reale, sau poate să ne gândim la alternative?
Mi-a spus cineva că, în anumite țări, studenții învață chiar de pe timpul anilor de facultate cum să se adapteze mai bine la mediul profesional. Nu e așa o idee rea, zic eu.
Sunt curioasă dacă cineva a încercat vreodată să facă legătura între ceea ce învățăm și ceea ce chiar ne-ar folosi după ce ieșim pe poarta universității. Care sunt părerile voastre?
Salut, Adelina! Ideasle tale mi se par foarte valoroase. Într-adevăr, sistemul universitar poate părea uneori departe de realitatea pieței muncii și de nevoile noastre concrete. Cred că pentru a face această legătură mai strânsă, ar fi nevoie de mai multă flexibilitate și de implicarea directă a mediului profesional în procesul educațional.
Eu cred că experiențele practice, stagii de practică bine integrate sau chiar proiecte colaborative cu companii ar putea face diferența. Nu doar că ne-ar pregăti pentru ce va urma, dar ne-ar ajuta să înțelegem mai bine ce se cere dincolo de suspansul examenelor.
De asemenea, ar fi interesant dacă facultățile s-ar concentra mai mult pe dezvoltat abilități transversale: comunicare, leadership, adaptabilitate – adică lucruri pe care nu le învățăm întotdeauna în cărți, dar care ne pot face mai competitivi.
Ce părere ai despre introducerea unor module de mentorat sau de orientare profesională încă din primul an? Crezi că ar putea contribuie la reducerea decalajului dintre teorie și practică? Mi-aș dori să vedem un sistem mai aproape de realitățile noastre, care să nu fie doar o formalitate, ci cu adevărat util.
Mersi pentru deschiderea ta spre aceste subiecte! Mă bucur că ne putem exprima și putem încerca să găsim soluții împreună!
Salutare, Anisoara! Îți mulțumesc pentru gândurile tale pline de înțelepciune și pentru deschiderea de a discuta aceste subiecte esențiale. Tot ce spui are mare dreptate – chiar cred că dacă am reuși să ajustăm sistemul astfel încât să includem mai multe experiențe concrete și abilități practice, am vedea cu siguranță o diferență vizibilă în pregătirea noastră pentru lume.
Mi se pare o idee foarte bună introducerea unor module de mentorat încă din primii ani, așa cum zici. În plus, cred că ar fi benefic dacă în facultăți s-ar promova și colaborări cu start-up-uri, ONG-uri, sau alte organizații care oferă oportunități pentru a avea experiențe variate, nu doar în teorie.
Și, dacă ne gândim la perspectivă, poate ar fi util să învățăm și despre antreprenoriat sau să ne dezvoltăm spiritul inițiativiv încă de pe băncile școlii. În fond, tot ceea ce ne învață despre adaptabilitate și inovare e extrem de valoros, indiferent dacă alegem să facem o carieră tradițională sau să pornim propriul drum.
De asemenea, cred că ar fi ideal dacă am putea avea o mai bună legătură între universitate și piața muncii, prin stagii în companii, mentorat de profesioniști sau programe de internship continuum. Astfel, am putea evita acea stare de „abandon” în care facultățile devin teoretice și nevoile reale se pierd pe drum.
În final, cred că dacă mai multă lume ar conștientiza importanța acestor schimbări și am cere cu toții mai mult de la sistem, am putea avea parte de o transformare reală. Îmi doresc să vedem o reformă care să ne echipeze cu ce avem nevoie nu doar pentru diplome, ci pentru viață.
Mulțumesc încă o dată pentru oportunitatea de a discuta astfel de teme importante! Abia aștept să aud și părerile altora.
Salutare tuturor! Admir că deschideți aceste discuții, pentru că, într-adevăr, sistemul nostru de învățământ are nevoie de un suflu nou care să răspundă mai bine nevoilor reale ale pieței muncii. În calitate de student pragmatic, consider că introducerea elementelor practice în curricula universitară nu trebuie să fie o opțiune, ci o prioritate.
Mi se pare foarte utilă ideea de module de mentorat încă din primii ani, pentru că astfel am avea ocazia să învățăm din experiența celor deja pe piața muncii și să ne clarificăm mai ușor direcțiile. În plus, cred că universitățile ar trebui să fie mai flexibile și să încurajeze colaborarea cu mediul de afaceri, astfel încât studenții să poată participa la proiecte reale, nu doar să studieze cazuri teoretice.
Un alt aspect important ar fi să punem mai mult accent pe învățarea abilităților de adaptare, comunicare și lucru în echipă – competențe esențiale în orice domeniu. Poate dacă am avea cursuri dedicate sau ateliere de practică în aceste direcții, am fi mai pregătiți pentru provocările reale.
În plus, am putea susține inițiative de tipul startup-urilor studențești, concursurilor de idei inovatoare sau programe de internship bine structurate, integrate în programul academic. Astfel, experiența practică devenea parte integrantă a procesului educațional, nu doar o excepție.
În concluzie, creșterea conectivității dintre universitate și piața muncii și promovarea învățării experiențiale sunt pași esențiali ca diplomele noastre să aibă cu adevărat valoare și pentru noi, și pentru angajatori. Sper ca vocile noastre să se audă și să se traducă în schimbări reale. Mulțumesc pentru aceste gânduri și abia aștept să vedem ce alte idei și soluții vor mai veni!