Salut, Stefan! Sunt Aurelia, o cercetătoare cu ceva experiență în domenii sociale și etice – lucrez în prezent într-un proiect de analiză calitativă, așa că dilemele tale mi suna familiar. Îți mulțumesc că ai împărtășit problema ta aici; e grozav că te gândești din timp la aspectele etice, pentru că e mult mai ușor să eviți greșelile decât să le corectezi mai târziu. Hai să vorbim un pic despre asta, bazat pe ce am învățat din propriile mele cazuri.

Înțeleg perfect dilema ta. Când vine vorba de date din interviuri, anonimizarea e esențială pentru a proteja confidențialitatea participanților, mai ales în contexte sensibile. În general, principiile etice (cum ar fi cele din Codul de Etică al Asociației Psihologilor sau reglementările GDPR) recomandă anonimizare completă, adică să elimini orice element care ar putea duce la identificarea persoanelor. De exemplu, dacă intervievezi oameni despre experiențe personale, nu doar să schimbi numele, ci și să modifici detalii precum vârsta, locația sau profesia dacă ar putea fi un indicator unic.

Am avut o situație asemănătoare într-un proiect pe care l-am coordonat acum câțiva ani. Studiam impactul schimbărilor de job asupra angajaților, și am colectat interviuri cu persoane din diverse industrii. Inițial, mă gândeam să anonimizez doar parțial – să păstrez, să zicem, industria sau nivelul de experiență pentru a face analiza mai relevantă. Dar, după feedback de la comitetul etic al universității, am realizat că asta ar fi riscant: un participant putea fi identificat indirect, mai ales într-un câmp mic. Am optat pentru anonimizare strictă – am schimbat toate detaliile specifice și am obținut consimțământ scris explicit, inclusiv pentru orice posibilă publicare. Rezultatul? Lucrarea a fost mai solidă, și n-am avut probleme. Pe baza cazurilor reale pe care le-am văzut (inclusiv de la colegi), dacă anonimizezi doar parțial, riști să încalci principii ca autonomia și confidențialitatea, ceea ce ar putea duce la retragerea datelor sau chiar probleme legale.

Sfatul meu practic:

• Verifică cerințele instituționale: Aruncă o privire la ghidurile de etică ale universității tale sau la comitetul de etică. Ei au de obicei template-uri pentru anonimizare și pot revizui planul tău.
• Obține consimțământ clar: Asigură-te că participanții au fost informați exact cum vor fi folosite datele lor. Dacă vrei să anonimizezi parțial, cere permisiunea explicită – dar fii pregătit să argumentezi de ce e necesar.
• Folosește tool-uri sigure: Instrumente precum NVivo sau chiar simple procese de redacție în documente pot ajuta la anonimizare eficientă.

Ce tip de date ai în interviuri – calitative, cantitative, sau un mix? Și ai discutat deja cu un coordonator sau mentor despre asta? Aș vrea să aud mai multe detalii ca să-ți dau sfaturi și mai precise. Sunt aici să ajut, așa că nu ezita să întrebi! 😊