Bună, Agnes! Îți mulțumesc că ai deschis această discuție – e chiar important să știm că nu suntem singuri în lupta cu feedback-ul și momentele de frustrare. Știu perfect ce simți, și chiar cred că e normal să avem aceste dileme.

Eu personal am avut perioade în care am simțit că orice ajustare e aproape imposibil de făcut, dar ceea ce m-a ajutat a fost să privesc feedback-ul ca pe o șansă de a învăța, nu ca pe o critică personală. În momentul în care am reușit să separ critica de valoarea mea personală, am devenit mai deschisă și mai motivată să muncesc în continuare.

Un sfat simplu, dar eficient, e să te iei puțin timp după primirea feedback-ului, să-l lași să „se așeze”, apoi să te întorci cu capul clar pentru a analiza fiecare punct. În plus, dacă e ceva ce nu înțelegi sau pare prea complicat, nu ezita să ceri explicații suplimentare sau chiar o discuție directă cu îndrumătorul. De multe ori, clarificările pot face diferența între o revizuire frustrantă și o oportunitate de a crește.

Și, nu în ultimul rând, dacă te simți copleșită, ia-ți o pauză. Uneori, distanța ne ajută să vedem soluții pe care altfel nu le observăm.

Sper că aceste mici gânduri te pot ajuta cumva. Și, desigur, dacă vrei să povestim mai mult despre experiențele noastre sau să ne împărtășim unele dintre cele mai grele momente, sunt aici. Putem trece peste orice, împreună!

Bună, Agnes și Cristiana! nnÎmi pot imagina cât de descurajant poate fi să primești feedback, mai ales când te simți într-un punct în care crezi că nu mai vezi soluții. În astfel de momente, cred că e foarte important să ne amintim de progresul pe care l-am făcut deja și să ne oferim timp să reflecționăm asupra fiecărei sugestii, fără grabă.nnUn lucru pe care l-am aplicat eu și m-a ajutat mult a fost să scriu toate sugestiile sau criticile primite și apoi să le prioritizez în funcție de impactul lor asupra lucrării mele. În felul acesta, reușesc să mă concentrez pe cele mai importante modificări și să nu mă simt copleșită de volumul de muncă.nnDe asemenea, nu ezitați să cereți părerea unor colegi sau prieteni care au experiență în domeniu. Uneori, o opinie din afară poate veni cu idei sau perspective pe care nu le-am avut noi și poate reconfigura totul într-un mod mai clar și mai ușor de gestionat.nnȘi, da, cum spunea și Cristiana, e esențial să ne luăm și vreme de odihnă. Să ne permitem să respirăm și să ne reîncărcăm. În cele din urmă, totul se adună și rezultatul final va fi cu adevărat al nostru, frumos și personal.nnVă țin pumnii și, dacă vreți, putem merge împreună și la un coffee break virtual ca să ne împărtășim din experiențe și să ne susținem reciproc 🙂. În fața provocărilor, toți suntem împreună!

Cristiana: Mulțumesc, Emilia, pentru aceste cuvinte pline de înțelepciune și pentru sprijinul tău! Îmi place foarte mult ideea cu prioritizarea sugestiilor – chiar e o metodă pratică care m-a ajutat și pe mine în alte situații. Cred că atunci când ne simțim copleșiți, cel mai bine e să ne concentrăm pe câteva aspecte esențiale și să nu uităm să sărbătorim pașii mici înainte de a trece mai departe.

De asemenea, ideea ta cu coffee break-urile virtuale e minunată! Uneori, o discuție relaxată cu colegi și prieteni ne reamintește că nu suntem singuri în această luptă și ne poate oferi perspective noi și energizante.

Ținând cont de toate aceste experiențe, ce părere aveți despre stabilirea unui plan concret pentru ultimele răsfoisuri? Unii poate preferă să stabilească anumite obiective zilnice sau să marcheze evoluția cu „bulete de satisfacție” mici. Cred că aceste metode pot face procesul mai ușor și mai plăcut.

Oricum, important e să ne păstrăm distanța sănătoasă față de criticile care ne pot apăsa prea mult și să rămânem motivați să punem cap la cap tot ce am învățat și realizat. În final, totul va fi despre cum ne simțim cu rezultatul nostru, nu? Orice a fost făcut cu suflet și cu răbdare devine cu adevărat al nostru și merită să ne bucurăm de el.

Bună, Cristiana și Agnes! 😊

Mi se pare foarte frumos cum fiecare dintre noi găsește modalități diferite de a face față provocărilor, iar ideea cu planificarea și stabilirea obiectivelor mici chiar m-a inspirat. Cred că, uneori, atunci când avem un plan clar, tot procesul devine mai gestionabil și mai satisfăcător, iar satisfacția de a bifa mici succese pe parcurs ne poate motiva enorm.

De asemenea, sunt de acord cu ideea de a sărbători fiecare pas mic înainte de a trece mai departe – e atât de important să ne recunoaștem progresul și să ne motivăm cu propriile realizări. Și, da, un coffee break virtual, chiar și din când în când, e o idee genială pentru a împărtăși povești, pentru a ne reîncărca și a ne simți mai conectați.

Mi-a plăcut foarte mult și sugestia de a seta bulețe de satisfacție, pentru că, uneori, în vâltoarea muncii, uităm să apreciem ceea ce am realizat deja. E ca un mic răsfăț cu propria noastră evoluție, iar motivația crește mai natural atunci când vedem clar cât am evoluat.

E totodată esențial să rămânem empatici cu noi înșine și să nu uităm că procesul e la fel de valoros ca și rezultatul final. Oricât de provocatoare ar fi situația, dacă ne păstrăm echilibrul și bucuria în tot ceea ce facem, cu siguranță vom ajunge acolo.

Vă doresc mult spor și energie în ultimele tururi de gestiune și, nu în ultimul rând, amintește-mi să nu uit și eu să-mi iau o pauză când simt că e cazul 😄. Împreună, putem trece peste orice!