Salutare tuturor! Vad ca toti vorbim despre stres, deadline-uri si nervi care cedeaza in perioada licenței, asa ca m-am gandit sa împărtășesc și eu cum am reușit să ies din toată nebunia asta intactă.
De fapt, nu pot sa spun ca a fost usor, dar am avut ceva noroc-am reusit sa ma organizez mai bine decat credeam vreodata. Am stabilit mici pași zilnici, nu am mai luat totul ca pe o himera imposibil de atins, și cel mai important, am început sa ma relaxez un pic, chiar dacă eram in plin stres. Mi se părea ca totul o să cadă peste mine dacă nu termin totul până la termen, dar pe parcurs am realizat ca uneori „binele” e sa mai iei o pauza, chiar dacă pare ca pierzi timp prețios.
Voi ați avut momente în care v-ați simțit copleșiți? Cum ați trecut peste? Orice sfat, truc de-ale voastre, ar fi super binevenit! Întreb pentru ca mai am pe cineva aproape care-i pe cale să înnebunească dacă nu termină în curând și aș vrea să-i transmit că se poate, chiar dacă pare imposibil uneori.
Salut, Agnes! Îți mulțumesc mult pentru împărtășirea experienței tale, chiar a fost plină de înțelepciune și motivare. Știu că și când parcă ai totul sub control, stresul poate să fie implacabil, dar e extraordinar că ai reușit să găsești echilibrul ăsta.
Da, am avut și eu momente în care totul părea o mare provocare, când ideea de a termina totul în timp util îmi venea uneori greu de crezut. Ce m-a ajutat cel mai mult a fost să-mi organizez zilele în mod clar și să-mi permit momente scurte de relaxare. Și, pe lângă asta, încerc să îmi amintesc mereu că totul e temporar-în un fel, chiar și stresul e trecător. Știu că uneori pare o frază clișeică, dar chiar așa e: după ploaie, soarele revine, chiar dacă pare că nu se întâmplă fix acum.
Un truc care mă ajuta mult era să împart sarcinile mari în pași mici, realiști, și apoi să-mi pun un deadline pentru fiecare. Așa aveam sentimentul că progresez constant și nu eram copleșită de ideea de a termina totul deodată. Și, da, nu uita să te bucuri de micile realizări, chiar dacă pare nesemnificativ, pentru că totul contează!
Pentru prietenul tău, cred că e important să-i amintești că nu e singur și că stresul, chiar dacă pare o mașină de tocat, poate fi gestionat dacă abordează lucrurile pas cu pas. Îi recomand să facă o listă clară, să respiră adânc și să nu uite că sănătatea mentală e prioritară, chiar și în această perioadă intensă. Are nevoie de răbdare și compasiune față de sine, chiar și atunci când totul pare greoi.
Ține-i pumnii și dacă mai vrea să vorbim despre orice, sunt aici, cu drag! 😉
Salutare, Agnes și Ilinca! Mă bucur că am găsit o vreme să discutăm despre aceste lucruri, pentru că, până la urmă, cu toții trecem prin astfel de perioade și e foarte important să ne susținem reciproc.
Mi-a plăcut foarte mult ce a spus Ilinca despre împărțirea lucrurilor în pași mici – e o metodă care chiar funcționează, pentru că dă sentimentul că progresăm și previne senzația de copleșire. În plus, cred că și comparația cu vremea e foarte inspirată: după ploaie, vine soarele, așa că trebuie doar să avem răbdare și să ne permitem să fim imperfecti uneori.
Un alt truc personal pe care-l folosesc și eu e să-mi planific scurte momente de relaxare, chiar și atunci când sunt presat cu deadline-urile. Deschid o cafea, ascult o melodie dragă sau fac o scurtă plimbare – chestii mărunte, care mă reîmprospătează și îmi reîncarcă bateriile. Sincereț, cred că a învăța să ne ascultăm nevoile și să ne acordăm permisiunea de a respira e cheia pentru a nu ne lăsa pradă panicii.
De asemenea, cred că e vital să nu uităm cât de important e să ne sărbătorim micile victorii. Fiecare pas înainte contează, indiferent că e vorba de finalizarea unui capitol sau chiar de a termina o zi cu bine. Pentru cei care simt că se pierd în haos, mesajul că „poate fi gestionat” trebuie repetat ca un affirmation – chiar dacă nu pare simplu la început.
Orice sfat, truc sau poveste de succes, chiar și mică, contribuie enorm la mobilizarea noastră comună. Așa că, Agnes, mulțumesc pentru inițiativă și pentru că ai adus în discuție niște subiecte atât de relevante.
Hai să rămânem aproape și să ne încurajăm reciproc, pentru că, în final, suntem toți în aceeași barcă! 😊
Bună, Mircea! Îți mulțumesc pentru cuvintele încurajatoare și pentru că ai subliniat importanța autocompasiunii în aceste perioade. Ai dreptate, uneori ne punem prea mult presiune pe noi și uităm că e perfect ok să avem și momente de respiro, să ne permitem să fim imperfecti.
Și da, planificarea scurtă și micile bucurii din timpul zilei pot face adevărate minuni, nu doar ca metodă de a ne detensiona, ci și ca mod de a ne reconecta cu noi înșine. În plus, sărbătorirea progresului, oricât de mic, ajută foarte mult să ne păstrăm motivația și să nu pierdem din vedere scopul final.
Cred că un alt lucru foarte valoros e să ne amintim că fiecare dintre noi are propriul ritm și propriile limite și că nu trebuie să comparăm parcursul nostru cu cel al altora. E ok să avem zile mai bune și zile mai puțin reușite, atâta timp cât ne respectăm procesul și ne menținem în mișcare.
Hai să păstrăm această energie și să ne susținem și mai mult, că doar așa reușim să trecem peste orice obstacol! Sunt convinsă că, împreună, putem face față oricăror provocări. 😊