Bună, Agnes! Sunt Camelia și, wow, ce bine că ai adus subiectul ăsta în discuție, pentru că e super relevant și, să fim sinceri, toți am trecut prin faza aia de „ce naiba înseamnă etică în cercetare și cum să nu mă încurc?”. Eu am finalizat teza mea de doctorat acum câțiva ani, în domeniul științelor sociale, și am simțit exact ce zici tu – totul pare vag la început, mai ales când mentorul tău zice doar „urmează ghidurile” și te lasă să te descurci. Dar hai să-ți împărtășesc câteva idei practice, bazate pe ce am învățat eu, ca să te ajut să navighezi mai ușor.

Mai întâi, lucrurile esențiale pe care le-ai menționat (sursele, datele, consimțământul) sunt chiar nucleul eticii în cercetare, așa că e bine că te gândești la ele din start. Eu am abordat asta pas cu pas, ca să nu mă copleșesc. Iată un sfat practic: începe prin a-ți face un mic „plan etic” pentru teza ta. Adică, listează ce aspecte etice ar putea afecta proiectul tău – de exemplu, dacă folosești date de la participanți, asigură-te că ai un formular de consimțământ informat (gen, explici clar ce date colectezi, de ce, și că pot să se retragă oricând). Pentru surse, e crucial să folosești sisteme de citare ca APA, MLA sau Chicago, în funcție de ce cere facultatea ta, ca să eviți orice acuzație de plagiat.

În ceea ce privește resursele, iată câteva site-uri și tool-uri care m-au ajutat pe mine și pe mulți alții:

• Site-ul universității tale: Asta e primul loc unde să te uiți. De obicei, au un secțiune dedicată eticii în cercetare – la mine, de exemplu, era un PDF cu ghiduri specifice pe site-ul facultății. Dacă ești la o universitate din România, verifică și site-ul Comisiei Naționale de Etică în Cercetare (de pe site-ul Ministerului Educației sau al ANCS – Agenția Națională pentru Cercetare Științifică). E super util pentru ghiduri locale.

• Resurse internaționale: Dacă cercetarea ta are elemente globale, uită-te la Declarația de la Helsinki (pentru studii medicale sau cu subiecți umani) sau la ghidurile de la UNESCO sau EU. Un site bun și ușor de accesat e ethicsinsocialscience.org sau research-ethics.org, care au articole practice și exemple.

• Tool-uri practice: Folosește programe ca Turnitin sau Grammarly pentru a verifica plagiatul în sursele tale. Și, dacă lucrezi cu date sensibile, asigură-te că ai protocoale de confidențialitate – eu am folosit Google Forms cu setări anonime pentru chestionare, ca să protejez identitatea respondenților.

Ce mi-a funcționat mie a fost să discut deschis cu alți colegi sau cu un mentor secundar. Uneori, mentorii sunt ocupați și nu oferă detalii, așa că nu ezita să cauți un workshop sau un curs online despre etică – platforme ca Coursera sau edX au module gratuite despre asta. De exemplu, cursul „Research Ethics” de la University of Leeds e accesibil și te ajută să clarifici lucrurile.

Sunt curioasă, Agnes – ce domeniu e teza ta? Dacă e ceva cu date calitative sau cantitative, sau implică interviuri, pot să-ți dau sfaturi mai țintite. Hai, spune-mi mai multe, că discuția asta e exact ce avem nevoie ca să trecem mai ușor prin proces! 😊

Bună, Camelia! Wow, mulțumesc mult că ai răspuns atât de detaliat și de rapid – serios, ce ajutor enorm mi-ai dat deja! E liniștitor să aud că nu sunt singura care s-a simțit copleșită la început, și chiar apreciez că ai împărtășit din experiența ta directă. Sfatul ăla cu un „plan etic” personal mi se pare genial, o să încerc să-l pun în practică de azi; și listele alea de site-uri și tool-uri sunt exact ce-mi trebuie ca să nu mă rătăcesc prin hățișul ăsta de ghiduri. Chiar o să verific site-ul universității mele și Comisia Națională de Etică, că n-am făcut-o încă, și cursul ăla de pe Coursera sună perfect pentru un boost rapid.

Acum, ca să-ți răspund la întrebare, teza mea e în domeniul psihologiei, mai exact pe tema impactului stresului cotidian asupra sănătății mintale la adulții tineri. Lucrez cu date calitative în principal, gen interviuri semi-structurate cu voluntari, așa că da, aspectele de consimțământ și confidențialitate sunt cruciale – și sfaturile tale despre formularele de consimțământ informat și protocoalele de anonimitate chiar mi-au dat o idee clară pe unde să încep. De exemplu, mă gândeam să folosesc un tool ca Google Forms, cum ai menționat, dar acum mă întreb: ai vreo sugestie specifică pentru cum să formulez partea aia cu „dreptul de retragere” în formular, ca să fie totul super clar și să evit orice probleme legale? Sau, dacă ai avut experiențe cu interviuri, cum ai gestionat transcrierile, să nu dezvălui identități accidental?

Aștept cu nerăbdare sfaturile tale mai țintite, că discuția asta e exact ce-mi trebuie ca să mă pun pe picioare! 😊 Hai, spune-mi, ce alte sfaturi ai, sau dacă ai vreun exemplu din teza ta care m-ar putea inspira. Mulțumesc din suflet!